Az-Zumar · 39:71–75

Versetele 71 la 75

Dupa ce a amintit hotararea Sa asupra robilor, care au in comun faptul ca El i-a creat, i-a inzestrat si i-a carmuit, si ca vor fi adunati laolalta in Ziua Invierii, Allah vesteste ca, la rasplata, vor fi despartiti asa cum s-au deosebit in lume prin credinta si necredinta, evlavie si stricaciune.

„Cei care nu au crezut vor fi manati in cete spre Gheena”, adica vor fi impinsi cu asprime si batuti cu bice dureroase de pazitorii aspri si neinduplecati ai Focului, catre cel mai rau si mai inspaimantator loc de inchisoare: Gheena, in care sunt adunate toate felurile de chin si se afla toate nenorocirile. Orice bucurie va disparea de la ei. Allah Preainaltul a spus: „In Ziua in care vor fi impinsi cu putere spre Focul Gheenei”, adica vor fi impinsi cu forta, fiindca se vor impotrivi intrarii in ea.

Vor fi condusi „in cete”, fiecare ceata potrivit faptelor sale, oamenii fiecarei cete fiind asemanatori prin faptele rele. Se vor blestema si se vor lepada unii de altii. „Cand vor ajunge la ea”, la curtea Focului, „portile ei se vor deschide” chiar la sosirea lor, ca sa-i primeasca.

„Pazitorii ei le vor spune”, vestindu-le nefericirea si pedeapsa vesnica si mustrandu-i pentru faptele care i-au adus in acel loc cumplit: „Oare nu au venit la voi Trimisi dintre voi”, oameni ca voi, pe care ii cunosteati si despre a caror sinceritate stiati, de la care ati fi putut primi mesajul? Ei „va recitau versetele Domnului vostru”, cu care Allah i-a trimis si care aratau adevarul sigur prin cele mai limpezi dovezi, „si va preveneau despre intalnirea cu aceasta Zi a voastra”. Aceasta va cerea sa-i urmati si sa va paziti de pedeapsa acestei Zile, urmand calea evlaviei, insa voi ati urmat alta cale.

Ei vor recunoaste pacatul si statornicirea dovezii lui Allah impotriva lor: „Ba da”, Trimisii Domnului nostru au venit cu semne si dovezi, ne-au lamurit lucrurile si ne-au avertizat despre aceasta Zi, „insa cuvantul pedepsei s-a implinit impotriva necredinciosilor”. Din pricina necredintei lor, hotararea pedepsei s-a implinit asupra lor si asupra oricarui om care tagaduieste semnele lui Allah si respinge mesajul Trimisilor.

Li se va spune, spre umilire si rusinare: „Intrati pe portile Gheenei.” Fiecare ceata va intra pe poarta potrivita faptelor sale rele, „ramanand vesnic in ea”; nu vor iesi niciodata, pedeapsa nu le va fi usurata nici macar pentru putin timp si nu li se va da ragaz. „Cat de rau este salasul celor trufasi!”, fiindca s-au trufit fata de urmarea adevarului. Allah ii va rasplati potrivit faptelor, umilindu-i si facandu-i de rusine.

Apoi Allah vorbeste despre oamenii Paradisului: „Cei care s-au temut de Domnul lor”, prin afirmarea unicitatii Sale si prin straduinta in ascultarea Lui, „vor fi condusi” cu cinste si respect, adunati in alaiuri, calare pe cele mai alese camile, „in cete spre Paradis”, bucurosi si veseli, fiecare ceata alaturi de altele asemanatoare in faptele drepte.

„Cand vor ajunge la el”, la acea Gradina intinsa, cu locuintele sale frumoase, mireasma ei le va ajunge si viata desfatarii vesnice va incepe pentru ei, „si portile lui se vor deschide” in cinstea celor mai buni oameni. „Pazitorii lui le vor spune”, felicitandu-i si urandu-le bun venit: „Pace asupra voastra”, sunteti in siguranta fata de orice rau; „ati fost buni”, caci inimile voastre s-au curatit prin cunoasterea, iubirea si teama de Allah, limbile voastre prin pomenirea Lui, iar madularele voastre prin ascultarea Lui; „intrati in el, ramanand vesnic”, fiindca este Casa cea buna, in care nu intra decat cei buni.

Despre Foc, Allah spune: „portile ei se vor deschide”, iar despre Paradis: „si portile lui se vor deschide”, folosind conjunctia „si”. Aceasta arata ca portile Focului se deschid de indata ce locuitorii lui ajung acolo, fara asteptare sau amanare. Deschiderea lor chiar in fata celor sositi face dogoarea si pedeapsa si mai cumplite. Paradisul, in schimb, este locuinta inalta si de mare pret, la care nu poate ajunge oricine, ci numai cel care foloseste mijloacele ce duc la ea. Chiar si acestia au nevoie, pentru a intra, de mijlocirea celui mai cinstit dintre mijlocitori inaintea lui Allah. De aceea portile nu li se deschid imediat ce sosesc, ci ei cauta ca Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa mijloceasca pentru ei inaintea lui Allah, pana cand acesta mijloceste, iar Allah ii primeste mijlocirea.⁶¹ Versetele arata si ca Focul si Paradisul au porti care se deschid si se inchid, ca fiecare dintre ele are pazitori si ca sunt doua locuinte randuite exclusiv celor care le merita, spre deosebire de celelalte locuri si locuinte.

Cand vor intra si se vor aseza acolo, laudandu-L pe Domnul lor pentru binecuvantarile daruite si pentru calauzire, ei vor spune: „Lauda lui Allah, care Si-a implinit fagaduinta fata de noi.” El le-a fagaduit Paradisul prin Trimisii Sai, daca vor crede si vor face fapte drepte, iar acum Si-a implinit fagaduinta.

„Si ne-a dat pamantul drept mostenire”, adica pamantul Paradisului, „ca sa ne asezam in Paradis oriunde voim”, sa locuim in orice loc dorim si sa ne bucuram de orice desfatare dorim; nimic din ceea ce voiesc nu le va fi oprit. „Cat de minunata este rasplata celor care lucreaza!”, a celor care s-au straduit putin timp in ascultarea Domnului lor si au dobandit prin aceasta un bine mare si vesnic.

Aceasta este locuinta cu adevarat vrednica de lauda, in care Allah ii va cinsti pe alesii fapturilor Sale si pe care a binevoit sa o faca rasplata lor. El a zidit-o in cel mai inalt si frumos chip, i-a sadit pomii cu Mana Sa si a umplut-o cu Indurarea si Cinstea Sa. Printr-o parte din acestea, inima celui intristat se umple de bucurie, orice nenorocire si tristete dispar, iar fericirea si linistea devin depline.

„Ii vei vedea pe ingeri” in acea Zi mareata „inconjurand Tronul”, slujindu-L pe Domnul lor, adunati in jurul Tronului Sau, supusi Maretiei Sale, recunoscandu-I Desavarsirea si coplesiti de Frumusetea Sa, „preamarindu-L si laudandu-L pe Domnul lor”, declarandu-L mai presus de orice lucru nepotrivit Maretiei Sale fie ca politeistii I-l atribuie sau nu.

„Intre ei se va judeca dupa adevar”, intre cei dintai si cei de pe urma ai creatiei, cu o dreptate in care nu este nicio indoiala si pe care niciun vinovat nu o poate tagadui. „Si se va spune: Lauda lui Allah, Domnul lumilor!” Cel care o rosteste nu este numit, pentru a arata ca intreaga faptura Il va lauda pe Domnul ei, Ii va recunoaste Intelepciunea in judecarea oamenilor Paradisului si ai Focului si va lauda Harul, Bunatatea, Dreptatea si Intelepciunea Sa.

S-a incheiat, cu Lauda lui Allah si cu ajutorul Sau, tafsirul Surei az-Zumar.