Ya-Sin · 36:1–12

Versetele 1 la 12

Acesta este un juramant al lui Allah Preainaltul pe Coranul plin de intelepciune. Intelepciunea, care este insusirea lui, inseamna asezarea fiecarui lucru la locul sau: asezarea poruncii si a interdictiei acolo unde se potrivesc si asezarea rasplatirii pentru bine si pentru rau la locul potrivit fiecareia. Randuielile sale legislative si cele privind rasplatirea sunt toate cuprinse de cea mai inalta intelepciune. Din intelepciunea acestui Coran face parte si faptul ca el prezinta hotararea impreuna cu intelepciunea care sta la temelia ei. Astfel, atrage atentia mintilor asupra legaturilor potrivite si a insusirilor care cer aplicarea acelei hotarari.

„Tu esti, intr-adevar, dintre Trimisi”: acesta este lucrul pentru care se face juramantul, anume misiunea lui Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Tu, o, Muhammad, faci parte dintre Trimisi si nu esti ceva fara precedent intre ei. Mai mult, ai adus ceea ce au adus Trimisii in privinta temeliilor religiei. De asemenea, cel care cugeta la starile si la insusirile Trimisilor si cunoaste deosebirea dintre ei si ceilalti va sti ca esti dintre cei mai buni Trimisi, datorita insusirilor desavarsite si purtarilor alese pe care le ai.

Nu este ascunsa legatura dintre lucrul pe care se face juramantul, Coranul plin de intelepciune, si lucrul pentru care se face juramantul, misiunea Trimisului lui Allah, Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Daca nu ar exista pentru misiunea lui nicio dovada si nicio marturie in afara acestui Coran plin de intelepciune, el ar fi de ajuns ca dovada si marturie pentru misiunea lui Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Mai mult, Coranul cel maret este cea mai puternica dovada, neintrerupta si dainuitoare, a misiunii Trimisului. Toate dovezile Coranului sunt dovezi ale misiunii lui Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa.

Apoi a vestit cea mai mare dintre insusirile Trimisului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, care dovedesc misiunea sa: el este „pe o cale dreapta”, echilibrata, care conduce la Allah si la salasul cinstirii Sale. Aceasta cale dreapta cuprinde fapte: faptele bune care indreapta inima si trupul, viata lumeasca si Viata de Apoi. Cuprinde si purtarile alese, care curata sufletul, purifica inima si sporesc rasplata. Aceasta cale dreapta il caracterizeaza pe Trimis, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si caracterizeaza religia pe care a adus-o.

Cugeta, asadar, la maretia acestui Coran nobil: cum a unit juramantul pe cel mai nobil lucru cu cel mai maret lucru pentru care se face juramantul! Numai vestirea lui Allah ar fi fost suficienta, dar Allah Preainaltul a adus aici dovezi limpezi si argumente stralucitoare pentru adevarul a ceea ce a intarit prin juramant, anume misiunea Trimisului Sau. Am semnalat aceasta printr-o scurta indrumare, care sa faca mai usoara urmarea acestei cai.

Aceasta cale dreapta este „o revelatie de la Cel Atotputernic, Indurator”. El este Cel care a coborat Cartea Sa cu ea si a coborat-o ca drum pentru robii Sai, care ii conduce la El. Prin Puterea Sa, a ocrotit-o de schimbare si inlocuire, iar prin ea i-a miluit pe robii Sai cu o indurare care ii insoteste pana ii duce la salasul Indurarii Sale. De aceea versetul se incheie cu aceste doua Nume nobile: Cel Atotputernic, Indurator.

Dupa ce Allah Preainaltul a intarit prin juramant misiunea lui si a adus dovezi pentru ea, a amintit marea nevoie de aceasta misiune si necesitatea ei: „Ca sa previi un neam ai carui stramosi nu au fost preveniti, astfel ca ei sunt nepasatori”. Acestia sunt arabii nestiutori de carte, care ramasesera fara Carti si lipsiti de Trimisi. Nestiinta ii cuprinsese, ratacirea ii acoperise, iar prin purtarile lor ajunsesera de rasul oamenilor si nesocotiti de cei cu judecata. Allah le-a trimis un Trimis dintre ei, care sa-i curete si sa-i invete Cartea si intelepciunea, desi inainte se aflasera intr-o ratacire vadita. El ii previne pe arabii nestiutori de carte si pe toti cei nestiutori de carte care li se alatura si le aminteste oamenilor Cartii ceea ce se afla in Cartile lor. Este binefacerea lui Allah pentru arabi in mod aparte si pentru ceilalti in general.

Dar cei in mijlocul carora ai fost trimis, dupa ce i-ai prevenit, s-au impartit in doua grupuri. Un grup a respins ceea ce ai adus si nu a primit prevenirea. Despre ei a spus Allah: „Cuvantul s-a adeverit asupra celor mai multi dintre ei, caci ei nu cred”. Hotararea si Voia Sa s-au implinit asupra lor: vor starui in necredinta si in asocierea lor. Cuvantul nu s-a adeverit asupra lor decat dupa ce adevarul le-a fost infatisat, iar ei l-au respins. Atunci au fost pedepsiti prin pecetluirea inimilor lor.

A amintit apoi piedicile care opresc credinta sa ajunga la inimile lor: „Noi le-am pus la gat lanturi”. Cuvantul „aghlal” este pluralul lui „ghull”, care inseamna legatura cu care este incatusat gatul; aceasta este pentru gat ceea ce este piedica pentru picior. Aceste lanturi de la gat sunt mari, ajung pana la barbii si le ridica in sus capetele.³⁵ „Astfel incat capetele le sunt ridicate”, adica isi tin capetele ridicate din pricina tariei lanturilor de la gat, fara sa le poata cobori.

„Am pus o stavila inaintea lor si o stavila in urma lor”, adica un obstacol care ii opreste de la credinta. „Astfel ca nu vad”: nestiinta si nenorocirea i-au cuprins din toate partile, iar prevenirea nu a patruns la ei. „Le este totuna daca ii previi sau nu ii previi: ei nu cred.” Cum sa creada cel a carui inima a fost pecetluita si care vede adevarul drept fals si falsul drept adevar?!

Al doilea grup este al celor care au primit prevenirea. I-a amintit prin Cuvintele Sale: „Tu il previi numai pe cel care urmeaza Pomenirea”. Numai acela care cauta sa urmeze adevarul si ceea ce i se aminteste va trage folos din prevenirea ta si va lua aminte la sfatul tau. „Si se teme de Cel Milostiv fara sa-L vada”: cei care au aceste doua insusiri, buna intentie in cautarea adevarului si teama de Allah Preainaltul, sunt cei care trag folos din misiunea ta si se curata prin invatatura ta. Celui caruia i s-a daruit reusita in aceste doua lucruri vesteste-i „iertare” pentru pacatele sale si „o rasplata generoasa” pentru faptele sale bune si pentru buna sa intentie.

„Noi ii inviem pe cei morti”: ii ridicam dupa moarte, pentru a-i rasplati dupa faptele lor. „Si scriem ceea ce au savarsit mai inainte” din bine si rau, adica faptele pe care le-au facut si le-au savarsit ei insisi in timpul vietii. „Si urmele pe care le-au lasat”: urmarile bune si rele pe care le-au pricinuit, in timpul vietii si dupa moartea lor, precum si faptele care au izvorat din vorbele, actiunile si starile lor.

Orice bine pe care cineva il face datorita stiintei unui rob, invataturii sale, sfatului sau, poruncirii binelui de catre el sau opririi raului, ori datorita unei stiinte pe care a incredintat-o celor care invata sau unor carti din care se trage folos in timpul vietii sale si dupa moartea sa, face parte din urmele lui care ii sunt scrise. Tot astfel, daca a savarsit un bine, precum rugaciunea, zakatul, milostenia sau binefacerea, iar altcineva l-a urmat, ori daca a construit o moschee sau un loc dintre cele de care oamenii se folosesc, si alte lucruri asemenea acestora, toate fac parte din urmele lui care ii sunt scrise. La fel este si cu savarsirea raului. De aceea: „Cine statorniceste o practica buna are rasplata ei si rasplata celor care o urmeaza pana in Ziua Invierii; iar cine statorniceste o practica rea poarta pacatul ei si pacatul celor care o urmeaza pana in Ziua Invierii.”³⁶

Acest pasaj iti arata inaltimea rangului chemarii la Allah si al indrumarii catre calea Sa, prin orice mijloc si pe orice drum care conduce la aceasta. Iti arata si josnicia rangului celui care cheama la rau si este urmat in el: el este dintre cele mai josnice fapturi, cu cea mai grea nelegiuire si cu cel mai mare pacat. „Toate lucrurile”, fapte, intentii si altele, „le-am cuprins intr-un registru limpede”, adica intr-o Carte care este temeiul tuturor cartilor si la care se raporteaza cartile aflate in mainile ingerilor. Aceasta este Tabla Pastrata.