Saba · 34:1–2

Versetele 1 la 2

Lauda inseamna preamarirea prin insusirile vrednice de lauda si prin faptele bune. Lui Allah Preainaltul I se cuvine lauda, fiindca toate Atributele Sale sunt laudate, ele fiind Atribute ale desavarsirii. Faptele Sale sunt vrednice de lauda, fiindca se intemeiaza fie pe Har, pentru care este laudat si I se multumeste, fie pe Dreptate, pentru care este laudat si a carei intelepciune este recunoscuta.

El S-a laudat aici pentru faptul ca Lui Ii apartin „cele din ceruri si cele de pe pamant”, toate fiind in stapanirea Lui si supuse Lui, iar El le carmuieste intr-un chip vrednic de lauda. „Lui I se cuvine lauda si in Viata de Apoi”, fiindca in Viata de Apoi lauda si preamarirea Lui se vor arata intr-un chip care nu exista in aceasta lume. Cand Allah Preainaltul va judeca intre toate fapturile, iar oamenii si toate fapturile vor vedea judecata Lui, desavarsirea Dreptatii, Echitatii si Intelepciunii Sale, Il vor lauda cu totii pentru aceasta. Chiar si cei supusi pedepsei nu vor intra in Foc decat cu inimile pline de lauda fata de El, recunoscand ca aceasta este rasplata faptelor lor si ca El este drept in hotararea de a-i pedepsi.

Cat despre aratarea laudei Lui in Lacasul Fericirii si al Rasplatii, relatarile despre aceasta sunt numeroase, iar dovezile transmise prin revelatie si cele rationale sunt in acord. In Paradis, ei vor vedea Binefacerile lui Allah venind una dupa alta, bunatatea Lui necurmata, multimea Binecuvantarilor Sale si intinderea Darurilor Sale. In inimile oamenilor Paradisului nu va ramane nicio dorinta si nicio nazuinta fara ca ei sa primeasca mai mult decat si-au dorit si au voit. Dimpotriva, li se vor da bunuri pe care dorintele lor nu le-au cuprins si care nu le-au trecut prin minte.

Ce crezi, asadar, despre lauda pe care o vor aduce Domnului lor in aceasta stare? In Paradis vor disparea toate piedicile si imprejurarile care ii indeparteaza de cunoasterea lui Allah, de iubirea Lui si de preamarirea Sa. Aceasta le va fi mai draga oamenilor Paradisului decat orice fericire si mai dulce decat orice desfatare. De aceea, cand Il vor vedea pe Allah Preainaltul si Ii vor auzi Cuvantul atunci cand li Se va adresa, aceasta ii va face sa uite toate celelalte binefaceri. Pomenirea va fi pentru ei in Paradis asemenea respiratiei, neincetata in toate timpurile.

La aceasta se adauga faptul ca oamenilor Paradisului li se vor arata neincetat, in Paradis, noi manifestari ale Maretiei, Slavei, Frumusetii si Desavarsirii nemarginite a Domnului lor, care cer sa-L laude si sa-L preamareasca pe deplin. „El este Preainteleptul” in Stapanirea si Carmuirea Sa, Intelept in Porunca si Interdictia Sa, „Cunoscatorul tuturor lucrurilor”, Cel care cunoaste toate treburile si cele ascunse ale lor.

De aceea, El a infatisat amanuntit Stiinta Sa: „El stie ce intra in pamant”, din ploaie, seminte si vietati, „si ce iese din el”, din felurile de plante si categoriile de vietati, „ce coboara din cer”, dintre ingeri, mijloace de trai si hotarari, „si ce se inalta la el”, dintre ingeri, suflete si altele asemenea. Dupa ce a amintit fapturile Sale, Intelepciunea Sa in privinta lor si Cunoasterea starilor lor, El a amintit Iertarea si Mila Sa fata de ele: „El este Induratorul, Atoateiertatorul.” Mila si iertarea sunt Insusirile Sale, iar urmarile lor coboara mereu asupra robilor, potrivit faptelor prin care ei implinesc conditiile pentru a le dobandi.