Ash-Shu'ara · 26:1–9

Versetele 1 la 9

Creatorul Preainalt arata maretia versetelor Cartii celei limpezi, care indica toate cerintele divine si scopurile Legii, astfel incat celui care o cerceteaza nu-i ramane nicio indoiala sau neclaritate cu privire la ceea ce vesteste ori la hotararile pe care le cuprinde. Aceasta se datoreaza limpezimii ei, faptului ca ea indica cele mai nobile intelesuri si legaturii dintre hotarari, intelepciunile si cauzele lor. Trimisul lui Allah ii avertiza pe oameni prin ea si ii calauzea prin ea pe Calea cea dreapta. Prin ea se calauzesc robii cu frica de Allah, iar cei asupra carora a fost scrisa nenorocirea se indeparteaza de ea. Din pricina marii lui dorinte de bine si a sinceritatii fata de ei, Profetul se intrista foarte mult cand ei nu credeau.

De aceea Allah i-a spus: „Poate ca iti vei distruge sufletul”, adica te vei nimici si te vei istovi, „de mahnire pentru ca ei nu cred”. Nu face aceasta si nu-ti pierde sufletul din regret pentru ei, fiindca numai Allah daruieste calauzirea, iar tu ti-ai indeplinit datoria de a vesti Mesajul. Nu exista un Semn mai mare decat acest Coran limpede, care sa fie coborat pentru ca ei sa creada in el; acesta ii este de ajuns celui care cauta cu adevarat calauzirea.

„Daca am voi, am cobori asupra lor un Semn din cer”, unul dintre Semnele constrangatoare pe care le cer, „inaintea caruia grumazurile lor s-ar pleca smerite”. Nu este insa nevoie de aceasta si nu se afla niciun folos in ea, fiindca in acel moment credinta nu le-ar mai folosi. Credinta folositoare este credinta in cele nevazute. Allah spune: „Oare asteapta ei altceva decat sa vina la ei ingerii, sa vina Domnul tau ori sa vina unele dintre Semnele Domnului tau? In Ziua cand vor veni unele dintre Semnele Domnului tau, credinta nu-i va mai folosi niciunui suflet care nu crezuse inainte sau care nu dobandise vreun bine prin credinta sa” [al-An'am, 6:158].

„Nu le vine nicio pomenire noua de la Cel Milostiv”, cu porunci si interdictii care le amintesc ceea ce le foloseste ori le vatama, „fara ca ei sa se indeparteze de ea” cu totul. Daca s-au indepartat chiar de pomenirea noua, care de obicei are un efect mai puternic, atunci cu atat mai mult se vor indeparta de orice alta mustrare. Aceasta se intampla fiindca nu se afla niciun bine in ei, iar povatuirea nu le foloseste.

De aceea Allah spune: „Ei au tagaduit”, adica au tagaduit adevarul, iar aceasta trasatura s-a inradacinat in ei si nu se mai schimba, „insa le vor veni vestile despre ceea ce au luat in batjocura”. Pedeapsa ii va ajunge si asupra lor va veni lucrul pe care l-au tagaduit, caci pedeapsa le-a devenit de neocolit.

Allah arata apoi felul de cugetare care aduce folos: „Oare nu privesc ei pamantul si cate soiuri alese am facut sa creasca pe el?”, adica felurite plante frumoase si folositoare. „Cu adevarat, in aceasta este un Semn” ca Allah ii va readuce la viata pe cei morti dupa moartea lor, asa cum da viata pamantului dupa ce a fost mort, „dar cei mai multi dintre ei nu sunt credinciosi”. Allah spune si: „Dar cei mai multi dintre oameni nu vor crede, oricat de mult ai dori aceasta” [Yusuf, 12:103].

„Cu adevarat, Domnul tau este Atotputernicul”, Cel care a supus toate fapturile si Caruia I s-au supus lumile de sus si de jos, „Induratorul”, a Carui Mila cuprinde toate lucrurile si a Carui Bunatate ajunge la toate vietuitoarele. El este Atotputernicul care i-a nimicit pe cei nenorociti prin diferite pedepse si Induratorul fata de cei fericiti, pe care i-a izbavit de orice rau si nenorocire.