Al-Furqan · 25:1–2

Versetele 1 la 2

Aceasta este o aratare a Maretiei desavarsite a lui Allah, a Unicitatii Sale din toate punctele de vedere si a belsugului bunatatii si binefacerii Sale. „Binecuvantat este”, adica preamarit si inaltat este El, desavarsite sunt insusirile Sale si multe sunt binefacerile Sale. Dintre cele mai mari daruri ale Sale este coborarea acestui Coran, care deosebeste intre ingaduit si oprit, intre calauzire si ratacire si intre oamenii fericirii si oamenii nenorocirii.

El l-a coborat „asupra robului Sau”, asupra lui Muhammad, care a desavarsit treptele robiei fata de Allah si i-a intrecut pe toti Trimisii, „pentru ca el sa fie o avertizare pentru lumi”. Aceasta coborare a Indreptarului asupra robului Sau ii avertizeaza pe oameni despre Mania si Razbunarea lui Allah si le lamureste lucrurile care duc la Multumirea Lui si ii feresc de Mania Sa. Cel care primeste avertismentul si lucreaza dupa el se numara printre cei izbaviti in aceasta lume si in Viata de Apoi si dobandeste fericirea vesnica si stapanirea neintrerupta. Exista oare un dar, o bunatate si o binefacere mai mare? Binecuvantat este Cel ale carui daruri si binefaceri cuprind aceasta.

„Cel caruia Ii apartine stapanirea cerurilor si a pamantului”, adica El singur le stapaneste. Toti cei aflati in ele sunt robii Sai, supusi Maretiei Sale, smeriti inaintea Stapanirii Sale si saraci fata de Mila Sa. „Nu Si-a luat niciun fiu si nu are niciun partas la stapanire.” Cum ar putea avea fiu ori partas, cand El este Stapanul, iar toti ceilalti sunt robi, El este Biruitorul, iar toti ceilalti sunt biruiti, El este Bogatul prin Sine din toate punctele de vedere, iar creaturile sunt sarace fata de El prin insasi fiinta lor?

Cum ar putea avea partas la stapanire, cand fruntile tuturor robilor se afla in cele doua Maini ale Sale, iar ei nu se misca, nu raman nemiscati si nu lucreaza decat cu voia Lui? Allah este mai presus de ceea ce spun ei. Cel care afirma aceasta nu L-a pretuit pe Allah dupa masura cuvenita. De aceea spune: „care a creat toate lucrurile”, adica tot ceea ce cuprind lumea de sus si lumea de jos: vietuitoare, plante si lucruri neinsufletite.

„Si le-a randuit cu o randuiala desavarsita”, adica i-a dat fiecarei creaturi insusirile care i se potrivesc, dupa cum cere Intelepciunea Sa. Mintea sanatoasa nu-si poate inchipui ca vreo creatura ar putea avea o infatisare mai potrivita decat cea pe care o vedem, iar niciun madular nu ar putea fi asezat intr-un loc mai potrivit decat locul lui. Allah spune: „Preamareste Numele Domnului tau Cel Preainalt, care a creat si a randuit in chip desavarsit, care a hotarat si a calauzit” [al-A'la, 87:1-3], si: „Domnul nostru este Cel care a dat fiecarui lucru alcatuirea sa, apoi l-a calauzit” [Ta Ha, 20:50].

Cand desavarsirea Maretiei si multimea Binefacerii Sale au devenit limpezi, se impune ca El singur sa fie iubit, adorat si preamarit, iar adorarea sa-I fie inchinata cu sinceritate, fara niciun partas. De aceea este potrivit sa fie aratata zadarnicia adorarii oricui in afara Lui.