An-Nur · 24:62–64

Versetele 62 la 64

Allah ii indruma aici pe robii Sai credinciosi cu privire la purtarea lor atunci cand se afla impreuna cu Trimisul lui Allah pentru o treaba obsteasca, adica pentru un lucru a carui nevoie si folos cer prezenta tuturor, precum jihadul, sfatuirea si alte treburi la care participa credinciosii. Folosul cere ca ei sa ramana adunati si sa nu se imprastie. Cel care crede cu adevarat in Allah si in Trimisul Sau nu pleaca pentru o nevoie personala, nu se intoarce la familia sa si nu se ocupa cu ceva care il indeparteaza de adunare decat cu ingaduinta Trimisului sau, dupa el, a celui care ii tine locul.

Allah a facut din neplecarea fara voie o cerinta a credintei, i-a laudat pe cei care o respecta si a aratat buna lor purtare fata de Trimis si fata de cei care poarta raspunderea treburilor lor: „Cei care iti cer voie sunt aceia care cred in Allah si in Trimisul Sau.” Dar ingaduinta nu este data in orice situatie. Ea are doua conditii. Prima este ca omul sa aiba o nevoie ori o treaba reala; celui care cere voie fara scuza nu i se da voie. A doua este ca acordarea ingaduintei sa fie potrivita cu interesul general si sa nu pricinuiasca vatamare celui care o acorda.

De aceea spune: „Cand iti cer voie pentru vreuna dintre treburile lor, ingaduie cui voiesti dintre ei.” Chiar daca omul are o scuza si cere voie, daca ramanerea lui aduce un folos prin sfatul, curajul ori alta insusire a sa, conducatorul poate sa nu-i ingaduie plecarea. Totusi, daca sunt indeplinite cele doua conditii si i se da voie, Allah ii porunceste Trimisului sa ceara iertare pentru el, deoarece cererea de a pleca poate cuprinde o lipsa. „Cu adevarat, Allah este Atoateiertator, Indurator”: ii iarta si are mila de ei, ingaduindu-le sa ceara voie cand au o scuza.

„Nu socotiti chemarea Trimisului printre voi asemenea chemarii unuia dintre voi catre altul.” Nu puneti pe acelasi plan chemarea lui catre voi si chemarea voastra obisnuita. Cand Trimisul va cheama, raspunsul este obligatoriu, chiar si pentru cel aflat in rugaciune. Nu exista alt om a carui vorba intreaga comunitate sa fie obligata sa o accepte si sa o urmeze, deoarece Trimisul este ocrotit de greseala si ni s-a poruncit sa-l urmam. Allah spune: „O, voi cei care credeti, raspundeti lui Allah si Trimisului atunci cand va cheama la ceea ce va da viata” [al-Anfal, 8:24].

Cuvantul poate privi si felul in care il cheama oamenii pe Trimis. Nu-l chemati asa cum va chemati unii pe altii, spunand: „O, Muhammad” ori „O, Muhammad ibn 'Abdullah”. Datorita cinstei, virtutii si pozitiei sale aparte, spuneti: „O, Trimis al lui Allah” sau „O, Profet al lui Allah”.

„Allah ii cunoaste pe aceia dintre voi care se strecoara pe ascuns.” Dupa ce i-a laudat pe credinciosii care nu pleaca dintr-o adunare obsteasca fara voie, Allah ii avertizeaza pe aceia care ies fara sa ceara ingaduinta. Ei se ascund in spatele unui lucru care ii fereste de priviri atunci cand se strecoara, pentru ca privirile sa nu-i observe. Chiar daca oamenii nu-i vad, Allah ii cunoaste si le va rasplati fapta in intregime.

„Sa se pazeasca aceia care se impotrivesc poruncii sale”, adica cei care pleaca pentru treburile lor impotrivindu-se poruncii lui Allah si a Trimisului. Daca acesta este avertismentul pentru cel care pleaca spre o treaba a sa, ce se poate spune despre acela care se indeparteaza fara nicio nevoie, numai din impotrivire? Sa se teama ca „nu cumva sa-i loveasca o incercare”, adica asocierea de partasi lui Allah si alte rele, „sau sa-i ajunga o pedeapsa dureroasa”.

„Cu adevarat, ale lui Allah sunt cele din ceruri si de pe pamant.” El le stapaneste, iar ele sunt robii Sai. El le carmuieste prin hotararea Sa universala si prin hotararea Sa religioasa. „El cunoaste starea in care va aflati”: Stiinta Lui cuprinde binele si raul pe care le savarsiti. El cunoaste toate faptele voastre, le-a cuprins in Stiinta Sa, condeiul le-a scris, iar ingerii scribi le consemneaza.

„Iar in Ziua in care se vor intoarce la El”, Ziua Invierii, „ii va instiinta despre ceea ce au facut”: ii va informa despre toate faptele lor, mici si mari, asa cum au fost. Madularele lor vor marturisi impotriva lor, iar Allah ii va rasplati prin Har ori prin Dreptate. Dupa ce a mentionat in chip deosebit Stiinta Sa despre faptele lor, Allah arata ca ea cuprinde toate lucrurile: „Allah este Atotstiutor a toate.”