Al-Hajj · 22:1–2

Versetele 1 la 2

Allah li se adreseaza tuturor oamenilor si le porunceste sa se teama de Domnul lor, Cel care i-a crescut prin binecuvantarile Sale vazute si nevazute. Ei trebuie sa se teama de El parasind shirkul, desfranarea si neascultarea si implinind poruncile Sale atat cat pot. Apoi Allah a mentionat ceea ce ii ajuta sa aiba taqwa si i-a avertizat sa nu o paraseasca, vestindu-le grozaviile Invierii.

„Cu adevarat, cutremurul Ceasului este un lucru cumplit”, a carui masura nu poate fi apreciata si a carui realitate nu poate fi cuprinsa. Cand Ceasul va veni, pamantul se va zgudui, se va misca si va fi scuturat; muntii se vor sfarama si se vor prabusi, vor deveni dune de nisip miscator, apoi pulbere imprastiata, iar oamenii se vor imparti in trei grupuri. Cerul se va despica, soarele si luna vor fi stranse, stelele se vor risipi, iar oamenii vor fi cuprinsi de tulburari si grozavii care vor face inimile sa se crape si sa fie cuprinse de uluire, copiii sa incarunteasca si stancile tari sa se topeasca.

De aceea El a spus: „In Ziua in care il veti vedea, fiecare femeie care alapteaza va uita de pruncul pe care-l alapta”, desi ea il iubeste din fire, mai ales in starea in care pruncul nu poate trai fara ea. „Fiecare femeie insarcinata isi va lepada sarcina”, din pricina groazei si spaimei puternice. „Si ii vei vedea pe oameni ca si cum ar fi beti, desi nu sunt beti”, adica cel care ii vede ii socoteste beti de vin din cauza mintilor lor pierdute, dar ei nu sunt beti. „Insa pedeapsa lui Allah este aspra.”

Spaima le va lua mintile si le va umple inimile. Inimile vor ajunge la gatlejuri, iar privirile vor ramane incremenite. In Ziua aceea, tatal nu va putea face nimic pentru fiul sau, iar copilul nu va putea face nimic pentru tatal sau. „Omul va fugi de fratele sau, de mama sa si de tatal sau, de sotia sa si de copiii sai. Fiecare om, in Ziua aceea, va avea destula grija pentru sine” ['Abasa, 80:34-37]. Va fugi si de „neamul sau care-l adapostea” [al-Ma'arij, 70:13].

In Ziua aceea, „cel nedrept isi va musca mainile si va spune: Vai mie! De as fi urmat calea impreuna cu Trimisul! Vai mie! De nu l-as fi luat pe cutare drept prieten!” [al-Furqan, 25:27-28]. Unele fete se vor innegri, iar altele se vor albi. Balantele vor fi asezate si vor cantari chiar si o particula de bine sau de rau. Foile faptelor se vor desfasura si vor cuprinde toate faptele, cuvintele si intentiile, mici si mari. Siratul va fi ridicat peste Iad, Paradisul va fi apropiat de cei cu taqwa, iar Focul va fi aratat celor rataciti.

„Cand ii va vedea de departe, ii vor auzi furia si vuietul. Iar cand vor fi aruncati intr-un loc stramt din el, legati laolalta, vor chema acolo pieirea. Nu chemati astazi o singura pieire, ci chemati multe pieiri!” [al-Furqan, 25:12-14]. Cand Il vor chema pe Domnul lor ca sa-i scoata, El le va spune: „Ramaneti in el, dispretuiti, si nu-Mi vorbiti!” [al-Mu'minun, 23:108]. Domnul Indurator Se va mania asupra lor, pedeapsa dureroasa ii va cuprinde, vor pierde speranta in orice bine si isi vor gasi toate faptele prezente, fara ca vreuna sa lipseasca, mica sau mare.

Cei cu taqwa vor fi insa in gradinile Paradisului, bucurandu-se de felurite placeri si ramanand vesnic in ceea ce sufletele lor doresc. Cel intelept care stie ca toate acestea il asteapta trebuie sa se pregateasca pentru ele asa cum se cuvine, sa nu se lase amagit de sperante lungi si sa nu abandoneze lucrarea. Taqwa fata de Allah trebuie sa-i fie vesmantul apropiat, teama de El acoperamantul, iar iubirea lui Allah si pomenirea Lui duhul faptelor sale.