Maryam · 19:97–98

Versetele 97 la 98

Allah vesteste Binecuvantarea Sa: El a facut acest Coran nobil usor in limba Trimisului Muhammad. I-a usurat cuvintele si intelesurile, pentru ca scopul lui sa fie implinit si oamenii sa dobandeasca folosul sau. „Numai pentru ca, prin el, sa le dai veste buna celor tematori”, vestindu-le rasplata din aceasta lume si pe cea din Viata de Apoi, trezindu-le dorinta si pomenind mijloacele prin care aceasta veste buna este dobandita.

„Si sa avertizezi un popor incapatanat”, adica un popor foarte indarjit in falsitatea lui si puternic in necredinta. Avertizeaza-i, pentru ca dovada sa fie adusa impotriva lor si calea cea dreapta sa li se limpezeasca, astfel incat cel care piere sa piara dupa o dovada limpede, iar cel care traieste sa traiasca dupa o dovada limpede.

Apoi Allah ii avertizeaza prin nimicirea neamurilor care tagaduisera adevarul inaintea lor: „Cate generatii am nimicit Noi inaintea lor!”, dintre oamenii lui Nuh, din neamurile 'Ad si Thamud, dintre oamenii lui Faraon si dintre ceilalti tagaduitori incapatanati. Cand au staruit in razvratire, Allah i-a nimicit si nu le-a lasat nicio ramasita.

„Mai vezi tu pe vreunul dintre ei ori mai auzi vreun murmur al lor?” Murmurul este glasul abia auzit. Nici urma lor nu a ramas si nimic din ei nu se mai vede. Au ramas numai relatarile despre ei, ca invatatura pentru cei care cugeta si pilda pentru cei care trag invataminte.

Aici se incheie explicatia Surei Maryam. Toata lauda si multumirea I se cuvin lui Allah.