Ibrahim · 14:1–3

Versetele 1 la 3

Allah Preainaltul vesteste ca i-a coborat Trimisului Sau Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, Cartea Sa pentru folosul fapturilor, ca sa-i scoata pe oameni din intunericurile nestiintei, necredintei, purtarilor rele si ale tuturor felurilor de pacate la lumina stiintei, imanului si a purtarilor frumoase.

Cuvintele „cu Ingaduinta Domnului lor” inseamna ca scopul voit si iubit de Allah nu poate fi atins de ei decat prin Voia si Ajutorul lui Allah. In aceasta se afla un indemn pentru robi sa-I ceara ajutor Domnului lor.

Apoi Allah lamureste lumina spre care ii calauzeste aceasta Carte: „pe Calea Celui Atotputernic, Vrednic de lauda”, adica pe Calea care duce la El si la Locuinta Cinstirii Sale si care cuprinde cunoasterea adevarului si faptuirea potrivit lui.

Pomenirea Celui Atotputernic, Vrednic de lauda dupa pomenirea Caii care duce la El arata ca acela care o urmeaza este puternic prin Puterea lui Allah, chiar daca nu are alt sprijin in afara Lui; el este vrednic de lauda in treburile sale si are un sfarsit bun. Tot aceasta arata ca Drumul lui Allah este una dintre cele mai mari dovezi ale Atributelor Sale desavarsite si ale Insusirilor Sale marete. Acela care a asezat acest Drum pentru robii Sai are o Stapanire atotputernica si este vrednic de lauda in Cuvintele, Faptele si Hotararile Sale.

El este Dumnezeul adorat prin actele de adorare care alcatuiesc treptele Drumului drept. Asa cum Lui Ii apartine stapanirea cerurilor si a pamantului prin creatie, daruirea hranei si carmuire, tot Lui Ii apartine hotararea religioasa asupra robilor Sai, fiindca ei sunt proprietatea Sa si nu se cuvine sa-i lase fara porunca si raspundere.

Dupa ce a lamurit dovada si argumentul, Allah il ameninta pe acela care nu se supune: „Vai necredinciosilor de o pedeapsa aspra!”, o pedeapsa a carei marime nu poate fi masurata si a carei stare nu poate fi descrisa.

Apoi ii descrie drept aceia „care iubesc viata lumeasca mai mult decat Viata de Apoi”. Ei se multumesc cu ea, gasesc odihna in ea si neglijeaza Viata de Apoi. „Ii impiedica pe oameni de la Calea lui Allah”, Calea pe care Allah a asezat-o pentru robii Sai si a lamurit-o in Cartile Sale si prin limbile trimisilor Sai. Ei si-au aratat dusmania si lupta impotriva Domnului lor.

Ei „cauta sa o faca stramba”, adica se straduiesc sa o infatiseze urata si deformata, ca sa-i indeparteze pe oameni de ea. Insa Allah nu ingaduie decat ca Lumina Sa sa fie desavarsita, chiar daca necredinciosii urasc aceasta. Cei descrisi astfel „se afla intr-o ratacire indepartata”, fiindca s-au ratacit pe ei insisi, i-au ratacit si pe altii si s-au impotrivit lui Allah si Trimisului Sau. Ce ratacire poate fi mai indepartata decat aceasta?

Oamenii imanului sunt opusul lor: ei cred in Allah si in semnele Sale, iubesc Viata de Apoi mai mult decat lumea aceasta, cheama la Calea lui Allah, o infatiseaza frumoasa atat cat pot si arata cat este de dreapta si lipsita de orice strambatate.