Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Selecții din „Urmarea căii drepte”
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Selecții din Urmarea căii drepte
Al optulea: asemănarea vădită naște în lăuntru un fel de afecțiune, iubire și aliere, după cum iubirea lăuntrică naște asemănare vădită. Iubirea și alierea cu ei se împotrivesc credinței.[47]
[47] P. 222. Asemănarea cu ei în lucrurile care nu țin de Legea noastră este de două feluri. Primul: omul știe că acea faptă este una dintre particularitățile religiei lor și o face pentru a fi în acord cu ei, dintr-o dorință legată de acea faptă ori închipuindu-și un folos în ea. Toate acestea sunt, fără îndoială, oprite și pot ajunge păcat mare ori necredință, potrivit dovezilor Legii. Al doilea: omul face fapta fără să știe că ține de practica lor. Acesta este de două feluri. În primul caz, fapta a fost la origine preluată de la ei, fie în același fel în care o fac ei, fie cu o schimbare în faptă, în timpul ori în locul ei. Celui care o face i se arată originea; dacă se oprește, bine, iar dacă nu, intră în prima categorie... În al doilea caz, fapta nu a fost preluată de la ei, dar ei o fac. Aici nu se află răul asemănării, însă se poate pierde folosul deosebirii. Spun: aceasta nu se aplică lăsării bărbii, deoarece ea ține de Legea noastră. Ibn ʿUthaymīn, Allah să aibă milă de el.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.