Ai o întrebare despre acest pasaj?

În privința celui care deține autoritatea generală — conducătorul —, dacă spunem că răspunderea pentru eroarea lui revine rudelor care suportă despăgubirea de sânge, iar el este un mandatar, el se poate retrage, iar musulmanii îl pot elibera din funcție dacă le cere acest lucru. Potrivit școlii, eroarea sa în judecată este suportată din vistieria publică. Cel a cărui autoritate este specială, dacă îl reprezintă pe conducător, precum un ministru, încetează din funcție la moartea ori destituirea acestuia, asemenea unui mandatar. Dacă îi reprezintă pe musulmani, precum un guvernator cu autoritate generală, nu încetează din funcție. Același lucru se aplică judecătorilor, potrivit școlii. Cât despre înlocuitorii lor, cei cu însărcinare specială au statutul mandatarului; potrivit școlii, la fel și cei cu însărcinare generală. Cel care acționează pentru o persoană al cărei drept de dispoziție este particular este de două feluri: Primul: este însărcinat de proprietar; atunci este mandatar. Al doilea: este însărcinat de persoana care deține autoritatea, precum ocrotitorul unui orfan sau administratorul unui waqf. El nu încetează din funcție prin moartea celor care l-au însărcinat. (Ibn Rajab, p. 113.)