Ai o întrebare despre acest pasaj?

لا ريب عند أهل العلم والإيمان أن هذا القول من أعظم الكفر وأغلظه، وهو شر من قول اليهود والنصارى، فإن اليهودي والنصراني آمن ببعض الكتاب وكفر ببعض، وأولئك هم الكافرون حقًّا، كما ذكر أنهم يقرُّون أن لله أمرًا ونهيًا، ووعدًا ووعيدًا، وأن ذلك مُتناوِل لهم إلى حين الموت، هذا إن كانوا متمسكين باليهودية والنصرانية المبدلة المنسوخة، وأما إن كانوا من منافقي أهل ملتهم كما هو الغالب على متكلميهم ومتفلسفتهم كانوا شرًّا من منافقي هذه الأمة، حيث كانوا مظهرين للكفر ومبطنين للنفاق، فهم شر ممن يظهر إيمانًا ويبطن نفاقًا، والمقصود أن المتمسكين بجملة منسوخة فيها تبديل خير من هؤلاء الذين يزعمون سقوط الأمر والنهي عنهم بالكلية، فإن هؤلاء خارجون في هذه الحال من جميع الكتب والشرائع والملل، لا يلتزمون لله أمرًا ولا نهيًا بحال، بل هؤلاء شر من المشركين المتمسكين ببقايا من الملل، كمشركي العرب الذين كانوا متمسكين ببقايا من دين إبراهيم عليه السلام، فإن أولئك معهم نوع من الحق يلتزمونه، وإن كانوا مع ذلك مشركين، وهؤلاء خارجون عن التزام شيء من الحق، بحيث يظنون أنهم قد صاروا سُدىً لا أمر عليهم ولا نهي

Oamenii științei și ai credinței nu au nicio îndoială că aceste cuvinte fac parte dintre cele mai mari și mai grave forme de necredință. Sunt mai rele decât spusele evreilor și creștinilor. Evreul și creștinul au crezut într-o parte a Cărții și au tăgăduit o altă parte, iar aceștia sunt necredincioșii cu adevărat, așa cum a fost pomenit. Ei recunosc totuși că Allah are porunci și opreliști, făgăduințe și amenințări și că acestea îi privesc până la moarte — dacă se țin de iudaismul și creștinismul schimbate și abrogate. Dacă însă sunt dintre ipocriții religiei lor, așa cum se întâmplă de regulă cu teologii speculativi și filosofii lor, sunt mai răi decât ipocriții acestei comunități: arată necredința și ascund ipocrizia, fiind astfel mai răi decât cel care arată credința și ascunde ipocrizia. Ceea ce vrem să spunem este că oamenii care se țin de un ansamblu religios abrogat și schimbat sunt mai buni decât cei care pretind că poruncile și opreliștile au încetat cu totul să-i privească. Aceștia ies astfel din toate Cărțile, legile și religiile și nu se mai socotesc legați de nicio poruncă sau interdicție a lui Allah, în nicio împrejurare. Sunt chiar mai răi decât asociatorii care se țin de rămășițe ale unor religii, precum asociatorii arabi care păstrau unele rămășițe din religia lui Ibrāhīm, pacea fie asupra lui. Aceia aveau o parte de adevăr de care se țineau, deși erau totodată asociatori. Aceștia însă nu se mai țin de nimic din adevăr și cred că au ajuns lăsați de capul lor, fără porunci și fără opreliști.

Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā, 11/401, 402, 417, 418.