Ai o întrebare despre acest pasaj?

Sufiții nu s-au oprit la acordarea rangului de aliat al lui Allah unor asemenea oameni. Au exagerat până când le-au atribuit unele însușiri ale stăpânirii dumnezeiești: că ar rândui universul, ar cunoaște nevăzutul și ar răspunde celor care le cer ajutorul pentru lucruri pe care numai Allah le poate împlini. Îi numesc „salvatori” (aġwāth), „poli” (aqṭāb) și „țăruși” (awtād). Le strigă numele la necaz, deși sunt morți sau absenți, cerându-le împlinirea nevoilor și risipirea suferințelor. I-au înconjurat cu o aură de sfințenie în viață și i-au adorat în afara lui Allah după moarte: au ridicat mausolee pe mormintele lor, au căutat binecuvântare în pământul lor, le-au înconjurat mormintele, s-au apropiat de ei prin felurite făgăduințe votive și le-au strigat numele în cererile lor. Aceasta este calea sufiților cu privire la apropierea de Allah și la aliații Săi.