Ai o întrebare despre acest pasaj?

Prin urmare, venirea femeii la moschee, dacă este acoperită, poartă hijabul, are grijă și nu se parfumează, are foloase. Dacă însă nu vine decât afișându-și podoabele, arătându-și frumusețea ori purtând parfum, aceasta nu îi este îngăduită; dimpotrivă, rugăciunea în casa ei este de preferat. În orice caz, rugăciunea în casa ei este mai bună și mai vrednică, în afară de situația în care ieșirea îi aduce un folos limpede: de pildă, o înviorează pentru rugăciunea de noapte în Ramaḍān, ascultă învățături folositoare sau îl urmează pe imam în rugăciunea sa obișnuită și în liniștea cu care o împlinește, fiindcă ea nu știe încă bine cum să se roage. Astfel învață felul rugăciunii și liniștea ei, ascultând totodată predici și aduceri-aminte. Un asemenea folos poate face ca ieșirea să fie de preferat. Altfel, regula de bază este că în casa ei îi este mai bine: rugăciunea acasă este de preferat pentru ea.