Ai o întrebare despre acest pasaj?

الثامن: أن انتقامه واستيفاءه وانتصاره لنفسه وانتقامه لها؛ فإن رسول الله ﷺ ما انتقم لنفسه قط، فإذا كان هذا خير خلق الله وأكرمهم على الله لم ينتقم لنفسه، مع أن أذاه أذى الله، ويتعلق به حقوق الدين، ونفسه أشرف الأنفس وأزكاها وأبرها وأبعدها من كل خلق مذموم، وأحقها بكل خلق جميل، ومع هذا فلم يكن ينتقم لها، فكيف ينتقم أحدنا لنفسه التي هو أعلم بها وبما فيها من الشرور والعيوب، بل الرجل العارف لا تساوي نفسه عنده أن ينتقم لها، ولا قدر لها عنده يوجب عليه انتصاره لها.

Al optulea: în privința răzbunării sale, a luării depline a dreptului său și a apărării de sine, să aibă în vedere că Trimisul lui Allah ﷺ nu s-a răzbunat niciodată pentru sine. Dacă cel mai bun dintre făpturile lui Allah și cel mai cinstit înaintea Lui nu s-a răzbunat pentru sine, deși ofensarea lui este o ofensă adusă lui Allah și de el se leagă drepturile religiei, iar sufletul său este cel mai nobil, cel mai curat, cel mai drept, cel mai îndepărtat de orice purtare vrednică de ocară și cel mai îndreptățit la orice purtare frumoasă — dacă, în ciuda tuturor acestora, el nu se răzbuna pentru sine —, cum se poate răzbuna vreunul dintre noi pentru sine, când el însuși își cunoaște cel mai bine sufletul, relele și lipsurile lui? Mai mult, omul care are cunoaștere nu socotește că propriul său suflet are o asemenea valoare încât să se răzbune pentru el și nu-i dă o însemnătate care să-l oblige să-i ia apărarea.

Ibn Taymiyyah — text de bază