Ai o întrebare despre acest pasaj?

[15] Șeicul Islamului, Allah să aibă milă de el, a spus în al-Īmān al-awsaṭ, p. 566: „Acest subiect trebuie cercetat cu luare-aminte. Celui care cunoaște legătura dintre cele văzute și cele lăuntrice îi dispare îndoiala în această privință. Să știi că juriștii care au spus că, dacă omul recunoaște obligația rugăciunii, dar refuză să o împlinească, nu este ucis sau este ucis rămânând musulman, au fost atinși de îndoiala care i-a atins pe murjiʾiți și pe jahmiți și pe cei care susțin că voința hotărâtă, împreună cu puterea deplină de a împlini fapta, poate rămâne fără nicio faptă. De aceea, juriștii care refuzau uciderea unui asemenea om și-au întemeiat poziția pe ceea ce spuneau despre credință: că faptele nu fac parte din ea. S-a arătat mai înainte că totalitatea faptelor decurge în mod necesar din credința inimii și că este imposibil să existe credința deplină a inimii fără nimic dintre faptele văzute, fie că acestea din urmă sunt socotite o urmare necesară a credinței, fie o parte a ei.”