Ai o întrebare despre acest pasaj?

Răspuns: Oamenii cunoașterii au explicat în amănunt această chestiune. Au spus că, dacă cel care refuză zakāt tăgăduiește caracterul ei obligatoriu, este necredincios și se luptă împotriva lui ca împotriva apostatului. Dar dacă o refuză din zgârcenie, crezând totuși că este obligatorie, se luptă împotriva lui pentru a lua zakāt-ul de la el. Este un drept pe care îl datorează altuia, dar refuză să-l dea, și este un rit vădit al Islamului. Se procedează astfel până când se supune și plătește zakāt, fără a i se stabili necredința. Se luptă împotriva lui pentru refuzul zakāt-ului dacă dispune de o putere care îl apără, până când aceasta este luată de la el. Cât despre afirmația atribuită șeicului Taqī al-Dīn Ibn Taymiyya, că i-ar fi declarat necredincioși în mod necondiționat, eu nu am întâlnit aceste cuvinte.