Ai o întrebare despre acest pasaj?

Inima nu încetează să gândească: fie la datoria omului față de Viața de Apoi și la ceea ce îi este de folos pentru ea, fie la cele de trebuință pentru viața și traiul său de aici, fie la șoapte înșelătoare, dorințe deșarte și scenarii închipuite. Cel care vrea să își îndrepte inima trebuie să își ocupe gândirea cu ceea ce îi aduce îndreptare și izbândă adevărată. În privința cunoștințelor și a înțelegerii, să o ocupe cu ceea ce trebuie să cunoască despre monoteism și cerințele sale, despre moarte și ceea ce urmează după ea, despre intrarea în Rai sau în Foc, despre relele care vatămă faptele și căile de a se feri de ele. În privința voințelor și a hotărârilor, să o ocupe cu dorința a ceea ce îi este de folos și să înlăture dorința a ceea ce îi este vătămător. Astfel, omul ajunge drept, iar inima sa sănătoasă și liniștită.