Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Prima dintre priveliștile celui care călătorește către Allah și către Viața de Apoi este să i se înfățișeze lumea aceasta, sărăcia și lipsa ei de însemnătate, cât de puțin își ține ea făgăduielile, numeroasele ei dezamăgiri, josnicia celor cu care o împarte și repeziciunea cu care se încheie... Când această priveliște se așază în inima robului, inima sa pleacă din lumea aceasta și pornește în căutarea Vieții de Apoi. Atunci i se înfățișează Viața de Apoi și trăinicia ei, faptul că ea este cu adevărat viața, că locuitorii ei nu pleacă din ea și nu o părăsesc, ci ea este sălășul statornic, locul de popas și capătul călătoriei...