Ai o întrebare despre acest pasaj?

S-a transmis în mod statornic de la ʿUthmān ibn ʿAffān — Allah să fie mulțumit de el —, califul bine călăuzit, că a spus: „Allah îi oprește prin autoritatea conducătorului pe cei pe care nu-i oprește prin Coran.” Aceasta se relatează și de la ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el. Este un lucru adevărat: multor oameni le-ai putea aduce toate versetele, și tot nu s-ar supune. Însă, când intervine puterea de constrângere a conducătorului, prin lovire, închisoare și altele asemenea, omul se supune și își părăsește neadevărul. De ce? Fiindcă inima lui este bolnavă și fiindcă are o credință slabă sau nu are credință deloc. De aceea nu este mișcat de versete și de hadithuri. Însă, când se teme de conducător, se înfrânează și își cunoaște limitele. Puterea de constrângere a conducătorului are o mare însemnătate. De aceea, Allah le-a rânduit robilor Săi talionul, pedepsele fixe și sancțiunile discreționare: ele opresc neadevărul și feluritele nedreptăți, iar prin ele Allah face să fie respectat dreptul. Conducătorii sunt, așadar, datori să le aplice, să-i ajute pe cei care le aplică, să vegheze asupra oamenilor, să-i oblige să respecte dreptul și să-i țină în limitele lor, ca să nu piară, să nu se lase duși de curentul neadevărului și să nu ajungă un ajutor împotriva noastră pentru Șeitan și oștirea sa.