Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Cuvântul devotamentului și împlinirea sensului său
Ibn Rajab al-Ḥanbalī
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Cuvântul devotamentului și împlinirea sensului său
Toate acestea trimit la lucrarea inimii și la împlinirea înțelesului celor două mărturisiri. A împlini mărturisirea „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah” înseamnă ca inima să nu-L adore decât pe Allah: prin iubire și nădejde, teamă, încredere, cererea ajutorului, supunere, întoarcere către El și căutarea Lui. Iar a împlini mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah înseamnă să nu-L adori pe Allah altfel decât a legiferat El prin cuvântul lui Muḥammad ﷺ.[24]
[24] Aceasta nu se poate împlini decât închizând poarta introducerii de noutăți în actele de adorare și a socotirii unor născociri drept bune în religie, sub numele de „inovație bună”, căci această denumire este ea însăși o inovație. Trimisul lui Allah ﷺ spune: „Orice inovație este rătăcire și orice rătăcire este în Foc.” Acest hadith nu poate fi socotit o formulare generală din care au fost exceptate anumite cazuri, așa cum spun unii dintre cei de mai târziu, din mai multe motive. Unul este că nu există texte care să facă o asemenea excepție. Ceea ce ei își închipuie că ar constitui o excepție nu este astfel. Ceea ce este autentic dintre cele invocate nu privește această pretinsă excepție, ci dovedește numai că unele mijloace nou apărute pot fi socotite bune, deoarece duc la lucruri legiferate prin texte. Aceste mijloace pot fi încadrate în cele cinci categorii ale normelor juridice; nu la fel stau lucrurile cu inovația în religie. Aici se aplică și principiul: „Mijlocul fără de care o obligație nu poate fi împlinită devine obligatoriu.” Un exemplu este adunarea Coranului într-un singur volum, alcătuirea de cărți și altele asemenea. Toate acestea sunt mijloace legiuite, deoarece duc la ceea ce este legiferat prin texte, după cum este limpede. Prin urmare, ele nu sunt nicidecum inovații în religie, contrar părerii lor. Aceste mijloace sunt dintre cele asupra cărora se poate aplica hadithul autentic: „Cine pune în Islam începutul unei practici bune… și cine pune în Islam începutul unei practici rele…” Împrejurarea în care a fost rostit dovedește categoric aceasta. Profetul ﷺ l-a spus cu prilejul ridicării unuia dintre companioni, după ce îi îndemnase la danie. Bărbatul a mers acasă, apoi s-a întors cu o danie și a așezat-o înaintea Profetului ﷺ. Când ceilalți companioni au văzut ce făcuse, l-au urmat, fiecare aducând ce i-a fost cu putință să dea. Înaintea Profetului ﷺ s-au strâns astfel daniile pe care Allah a voit să le strângă. Atunci el a rostit acest hadith. Socotiți, oare, că acel companion a adus o inovație în religie „bună” când a venit cu dania? De aceea afirmăm cu certitudine că apropierea de Allah Cel Preaînalt nu se poate dobândi decât urmându-l pe Muḥammad ﷺ. Cum ar putea fi altfel, când el a spus: „Nu am lăsat nimic care să vă apropie de Allah fără să vi-l poruncesc”? Înaintașii noștri dreptcredincioși, Allah să fie mulțumit de ei, au înțeles acest adevăr. De aceea ne-au îndemnat să-i urmăm, spunând: „Urmați și nu născociți, căci v-a fost de ajuns! Țineți-vă de calea cea veche!”
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.