Ai o întrebare despre acest pasaj?

Atacarea companionilor nu le dăunează cu nimic; dimpotrivă, le folosește, după cum arată hadithul despre cel falit, amintit mai sus. Cel care îi atacă nu își face rău decât lui însuși. Acela care găsește în inima sa iubire pentru ei și lipsa oricărei dușmănii față de ei și care își păzește limba de a-i pomeni altfel decât de bine să-I mulțumească lui Allah pentru această binecuvântare și să-I ceară statornicie pe această călăuzire. Iar cel care poartă în inimă dușmănie față de ei și își lasă limba liberă să-i pomenească în chip nepotrivit să se teamă de Allah în ceea ce îl privește, să renunțe la aceste nelegiuiri și să se căiască înaintea lui Allah câtă vreme ușa căinței îi este încă deschisă, înainte de a regreta atunci când regretul nu îi va mai fi de folos.