Ai o întrebare despre acest pasaj?

Ibn al-Qayyim a spus într-un alt loc din Ighāthat al-lahfān: „Imamul Abū Bakr aṭ-Ṭurṭūshī — unul dintre imamii școlii mālikite — a spus în introducerea cărții sale despre interzicerea ascultării cântărilor: «Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor! Sfârșitul bun este al celor temători, iar pedeapsa nu se îndreaptă decât împotriva celor nedrepți. Îi cerem să ne arate adevărul ca adevăr, ca să-l urmăm, și deșertăciunea ca deșertăciune, ca să ne ferim de ea. În trecut, oamenii își ascundeau păcatul atunci când îl săvârșeau, apoi Îi cereau iertare lui Allah și se căiau înaintea Lui. Apoi neștiința s-a răspândit, știința s-a împuținat și starea lucrurilor s-a înrăutățit, până când păcatul a ajuns să fie săvârșit pe față. Lucrurile au mers și mai mult înapoi, până când am aflat că un grup dintre frații noștri musulmani — Allah să ne îndrume pe noi și pe ei — au fost făcuți să alunece de Satana, care le-a amăgit mințile să iubească cântările, distracția și ascultarea bătăilor ritmice și a loviturilor răsunătoare. Ei au socotit acestea parte a religiei care îi apropie de Allah și le-au arătat în văzul comunității musulmanilor. S-au împotrivit căii credincioșilor și i-au contrazis pe juriști și pe purtătorii religiei: