Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Cântările și instrumentele muzicale în lumina Coranului și Sunnei
ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Dovezile din Coran și Sunna împotriva cântărilor și a instrumentelor muzicale
Unii cunoscători au spus: «Ascultarea cântării naște ipocrizie la unii oameni, îndărătnicie la alții, minciună la unii, nelegiuire la alții și ușurătate la alții.» Cel mai adesea ea naște îndrăgostirea de înfățișări și preferarea faptelor rușinoase. Obiceiul ei îngreunează Coranul pentru inimă și o face să nu dorească să-l asculte, printr-o însușire proprie. Dacă aceasta nu este ipocrizie, atunci ipocrizia nu are nicio realitate. Taina este că ea reprezintă „coranul Satanei”, după cum se va arăta, iar acesta și Coranul Celui Milostiv nu se adună niciodată într-o inimă. În plus, temelia ipocriziei este ca înfățișarea exterioară să contrazică lăuntrul. Omul dedat cântării se află între două stări: fie își leapădă frâul și ajunge nelegiuit, fie arată evlavie și ajunge ipocrit. El arată dorință pentru Allah și pentru Viața de Apoi, însă inima îi fierbe de pofte și de iubirea a ceea ce Allah și Trimisul Său urăsc: glasurile instrumentelor muzicale, instrumentele de divertisment și cele la care îl cheamă cântarea și pe care i le stârnește. Inima îi este plină de acestea și goală de iubirea a ceea ce Allah și Trimisul Său iubesc și de ura a ceea ce Ei urăsc. Aceasta este ipocrizie curată. Credința înseamnă și cuvânt, și faptă: rostire adevărată și lucrare în ascultare. Ea crește prin pomenire și prin recitarea Coranului.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.