SĂ DUCEM O VIAȚĂ CUMPĂTATĂ ȘI SĂ NE FERIM

Nu’man ibn Bașir (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Ceea ce este îngăduit este limpede și ceea ce este neîngăduit este limpede, dar între ele sunt anumite lucruri îndoielnice pe care mulți oameni nu le recunosc. Cel care se păzește de lucrurile îndoielnice, își păstrează religia și cinstea nepătate, dar cel ce se dedă la lucruri îndoielnice, va face un lucru nelegiuit, ca și păstorul care duce animalele la păscut în jurul unei pajiști, va culege ceea ce va semăna. Țineți minte, orice rege are o pajiște, iar pajiștea lui Allah este aceea pe care El a numit-o nelegiuită. În trup este o bucată de carne și întregul trup este sănătos dacă aceasta este sănătoasă, după cum întregul trup este stricat dacă aceasta este stricată (acea bucată de carne este inima). (Convenit)

Anas ibn Malik (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a găsit o curmală uscată pe drum și a zis: Dacă nu m-aș fi gândit că o fi fost menită pentru milostenie, aș fi mâncat-o. (Convenit)

Nawas ibn Sam’an (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Virtutea înseamnă o purtare aleasă iar păcatul este acela care naște îndoiala și frica în mintea noastră că oamenii vor afla despre el. (Muslim)

Wabisa ibn Ma’bad (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează: Eu am mers la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și el m-a întrebat: Ai venit să cauți virtutea? Eu am încuviințat. El a zis: Întreabă-ți inima despre aceasta. Virtutea este cea care mulțumește sufletul și alină inima; iar păcatul este acela care naște îndoieli și tulbură inima, chiar dacă oamenii fac păcatul legiuit și îți cer părerea despre aceasta. (Ahmad și Darami)

‘Uqba ibn al-Harith (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că el s-a însurat cu o fată a lui Abu Ihab ibn ‘Aziz și a venit o femeie care a zis că ea îi alăptase pe ‘Uqba și pe femeia cu care se însurase el, la care el a răspuns: Nu știu să mă fi alăptat tu și până acum tu nu mi-ai spus. După aceea a plecat la Medina la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și i-a relatat ce s-a întâmplat. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cum poți să rămâi în continuare (să fii soțul ei) după ce ai fost înștiințat? Uqba (Allah să-l aibă în mila Sa!) s-a despărțit atunci de nevasta lui și ea s-a măritat cu altul. (Bukhari)

Hasan ibn ‘Ali (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează: Am ținut minte aceste cuvinte ale Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Lăsați la o parte ceea ce vă provoacă îndoială și întoarceți-vă la ceea ce este limpede. (Bukhari)

Umm al mo'minin A’ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) relatează că Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) avea un sclav care-i aducea câștigurile lui și Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) mânca puțin din ceea ce-i aducea sclavul. Într-o zi, sclavul i-a adus ceva și după ce Abu Bakr mâncase puțin, l-a întrebat dacă știa ce mâncase. Abu Bakr a întrebat ce este, iar el a răspuns: În perioada preislamică am făcut pe ghicitorul pentru un om, dar cum eram bun la asta, l-am înșelat; l-am întâlnit însă acum și el mi-a dat asta, așa că acesta este lucrul din care ai mâncat. El a zis că Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) și-a băgat degetul pe gât și a vomitat tot ce avea în stomac. (Bukhari)

Nafi’ (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că ‘Umar ibn Khattab a stabilit pentru fiecare din primii Emigranți o sumă de plată de patru mii de dirhami, dar pentru fiul său a stabilit doar trei mii cinci sute. Când a fost întrebat: Și el este Emigrant, de ce ai stabilit pentru el o sumă mai mică? El a zis: Tatăl său a emigrat împreună cu el, adică nu era la fel ca unul care a emigrat singur. (Bukhari)

‘Atya as-Sa’di (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) zicând: Nimeni nu va dobândi credință deplină până ce nu părăsește lucrurile nevătămătoare, păzindu-se astfel de ceea ce este vătămător. (Tirmidhi)