Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Autosuficiența nu înseamnă surplus de avere, ci este vorba de autosuficiența sinelui (a spiritului). (Convenit)
Același ca și hadis nr. 515.
Hakim ibn Hizam (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Am cerșit de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și el mi-a dat; am cerșit de la el din nou și el mi-a dat. Am cerut și a treia oară, iar el mi-a dat și a zis: Hakim, averea este plăcută și dulce pentru cel care o dobândește cu nepăsare, ea devine un izvor de binecuvântare pentru el; dar nu este binecuvântată pentru cel ce o caută cu lăcomie. Acesta se aseamănă cu acela care mănâncă încontinuu, fără să se sature. Eu i-am zis: Trimis al lui Allah, pe Cel Care te-a trimis cu Adevărul, după ce ți-am cerut ție, nu voi mai cere nimănui nimic până voi pleca din această lume. Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila sa!) îl chema pe Hakim să-i dăruiască câte ceva, dar el refuza. Atunci îl chema ‘Umar (Allah să-l aibă în mila sa!), dar nici de la el nu voia să primească nimic. Așa că ‘Umar a zis: Îi chem pe musulmani martori că îi ofer lui Hakim partea lui de pradă de război pe care Allah a menit-o pentru el, dar el refuză oferta mea. Astfel, Hakim n-a acceptat nimic de la nimeni după moartea Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), până în ziua morții sale. (Convenit)
Abu Burda (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat, cu acordul lui Abu Musa al-Aș’ari, care a zis: șase dintre noi l-am însoțit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o expediție. Picioarele noastre au căpătat răni și mie mi-au căzut și unghiile. Ne-am înfășurat picioarele în cârpe și din această pricină campania a primit numele de “Campania Zdrențelor”. Abu Burda (Allah să-l aibă în mila Sa!) spune: Abu Musa a relatat acest hadis, dar, după aceea, i-a părut rău că l-a relatat. El a zis: Aș vrea să nu fi pomenit despre asta, căci nu-i plăcea să dezvăluie nimic despre faptele sale. (Convenit)
‘Amr ibn Taghlib (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) au fost aduși niște prizonieri sau pradă de război și el i-a împărțit, dând unora și neglijându-i pe alții. Pe urmă, el a aflat că cei care nu primiseră nimic erau nemulțumiți. La aceasta el a adus laudă lui Allah și a zis: Este adevărat că dau unuia și las la o parte pe altul. Cel pe care îl nesocotesc îmi este mai drag mie decât acela căruia îi dau. Dau celor în inima cărora găsesc neliniște; pe alții îi las în voia a ceea ce Allah a pus în inimile lor (bunătate și modestie). Unul dintre ei este ‘Amr ibn Taghlib. Acesta, care a relatat acest lucru, a zis: N-aș schimba aceste cuvinte ale Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cu nimic pe lumea asta. (Bukhari)
Același ca și hadis nr. 298.
Abu Sufyan (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Să nu cereți în mod repetat milostenie. Dacă vreunul dintre voi îmi cere ceva și eu dau fără bunăvoință, nu este nici o binecuvântare în ceea ce îi dau. (Muslim)
‘Auf ibn Malik al-Așja’i (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Șapte, opt sau nouă persoane îl însoțeau pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o ocazie și el a întrebat: De ce nu jurați supunere Trimisului lui Allah? Cum făcuserăm acest lucru cu puțin timp înainte, noi am zis: Am făcut legământul nostru cu tine, Trimis al lui Allah. El a întrebat iarăși: De ce nu jurați supunere Trimisului lui Allah. Așa că noi ne-am întins mâinile și am zis: Am făcut deja legământul cu tine, Trimis al lui Allah. Ce fel de legământ să mai facem cu tine? El a zis: (trebuie să jurați supunere) că Îl veți venera pe Allah și nu veți asocia nimic cu El. Veți face rugăciunea de cinci ori pe zi. Vă veți supune lui Allah. Și a mai adăugat cu glas scăzut: Nu veți cerși nimic de la nimeni. De-atunci încolo am băgat de seamă că unii dintre oamenii aceștia nu au mai cerut de la nimeni să le culeagă de jos biciul ce le căzuse din mână. (Muslim)
‘Ibn Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacă vreunul dintre voi cere într-un fel supărător, se va întâlni cu Allah fără nici o fărâmă de carne pe obraz. (Convenit)
Ibn ’Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis în vreme ce ținea o predică de la amvon, legată de milostenie și evitarea cerșitului: Puterea este mai bună ca slăbiciunea, cel puternic dăruiește, iar cel slab cere. (Convenit)
Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel care cere ca să-și sporească averea, cerșește cărbune aprins. Să ceară, atunci, după voia lui, puțin sau mult. (Muslim)
Samura ibn Jundub (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cerșitul este ca un fel de zgârietură pe care omul și-o face pe obraz, afară de cazul unei căpetenii care face o cerere pentru ceva (Zakat) sau în împrejurări din care nu află scăpare. (Tirmidhi)
Ibn Mas’ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel care suferă în chinurile foamei și caută ușurare la Allah, mai devreme sau mai târziu va fi ușurat. (Abu Dawud și Tirmidhi)
Thauban (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel care mă asigură că nu va cerși nimic de la nimeni, pentru acela voi garanta Paradisul. Eu am zis: Eu îți dau garanția. De-atunci Thauban n-a mai cerut nimic de la nimeni. (Abu Dawud)
Qabisa ibn Mukhariq (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că el s-a pus garant pentru o datorie și a venit la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să-i ceară ajutorul pentru a se elibera de datorie. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Așteaptă până primim milostenie și îți voi da de acolo. El a adăugat: Qabisa, cerșitul nu este legiuit decât pentru trei feluri de oameni. Cel care a făcut datorie (preluând garanție), pentru el cerșitul este îngăduit până ce garanția este eliberată, după care să se oprească; cel a cărui avere a fost distrusă de o nenorocire are îngăduința să ceară până ajunge la îndestulare; cineva care este lipsit de strictul necesar (din pricina foamei) și trei oameni de bună-credință care-l cunosc întăresc adevărul (despre sărăcia lui), pentru acesta cerșitul este legiuit până dobândește mijloace de trai sau îi vor asigura hrana. Orice alt fel de cerșetorie este nelegiuită, iar cel ce se dedă la ea, săvârșește o faptă nelegiuită.
Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Sărac nu este acela care dă ocol caselor oamenilor ca să ceară una-două bucăți de pâine sau una-două curmale. Ci, sărac este acela care nu are destul ca să trăiască deasupra nevoilor. Nici înfățișarea nu-l arată că este nevoiaș și are nevoie de milostenie, și nici el însuși nu cere nimic de la ceilalți. (Convenit)