MERITUL FĂRĂ EGAL AL ÎNFOMETĂRII ȘI

Umm al mo'minin ‘A’ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și familia sa n-au mâncat niciodată pe săturate pâinea de orz, vreme de două zile, până ce a murit el. (Convenit) O altă versiune: De la sosirea lor în Medina și ultimele trei nopți până la moartea lui, familia lui Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) n-a mâncat pe săturate din pâinea de grâu.

Umm al mo'minin ‘A’ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) îi spunea lui ‘Urwa: Fiu al surorii mele, pe Allah, vedeam luna nouă și apoi iarăși luna nouă, de exemplu de trei ori lună nouă în două luni, și focul nu era aprins (nu se gătea) în casa Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Eu, (‘Umwa) am zis: Mătușă, atunci cu ce trăiți? Ea a zis: Curmale și apă. Dar (s-a întâmplat așa că) Trimisul lui Allah avea ca vecini niște Ansar (ajutoare) care aveau animale de lapte și ei aveau obiceiul să trimită lapte Trimisului lui Allah, pe care ni-l dădea nouă. (Convenit)

Abu Sa’id Maqburi (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat, cu acordul lui Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila sa!), că i s-a întâmplat să treacă pe lângă niște oameni care aveau dinaintea lor un miel fript. Ei l-au poftit să li se alăture, dar el a refuzat, spunând: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a părăsit lumea fără să fi mâncat pe săturate măcar din pâinea de orz. (Bukhari)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nici nu mânca pe o față de masă, nici nu a mâncat pâine din făină de grâu, toată viața lui. O versiune adaugă: El n-a avut niciodată șansa să vadă un miel fript.

Nu’man ibn Bașir (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: L-am văzut pe Profetul nostru (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) când nu avea destule curmale din cele mai proaste să mănânce și să-și umple stomacul. (Muslim)

Sahl ibn Sa’d (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) n-a văzut niciodată în viața lui, pâine făcută din făină bună. El a fost întrebat: Pe vremea Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu aveați site? El a răspuns: Trimisul lui Allah n-a văzut niciodată o sită. El a fost întrebat: Cum ați putut mânca atunci pâine de orz făcută din făină necernută? El a zis: Măcinam orzul, apoi vânturam tărâțele și, cu ce rămânea, frământam aluatul. (Bukhari)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a ieșit într-o zi sau într-o noapte afară (din casa lui) și a văzut că Abu Bakr și ‘Umar (Allah să-i aibă în mila Sa!) erau și ei afară. El a zis: Ce v-a făcut să ieșiți afară din casele voastre la ceasul acesta? Ei au răspuns: Trimis al lui Allah, foamea ne-a împins. La care, el a zis: Pe Cel în mâinile Căruia se află viața mea, ce v-a scos pe voi afară, m-a scos și pe mine; ridicați-vă. Ei s-au ridicat împreună cu el și au mers (cu toții) la casa unui Ansari, dar acesta nu era acasă. Când nevasta acestuia l-a văzut, a zis: Ești bine venit, iar Trimisul lui Allah a întrebat-o: Unde este cutare și cutare? Ea a răspuns: A plecat să ne aducă apă proaspătă. Când Ansari s-a întors și l-a văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și pe cei doi tovarăși ai săi, el a zis: Lăudat să fie Allah, nimeni nu are astăzi oaspeți mai de vază ca mine. Apoi, a ieșit afară și le-a adus un mănunchi de curmale coapte, curmale uscate și curmale proaspete și a zis: Poftiți și mâncați. Apoi și-a apucat pumnalul său lung (ca să taie o capră sau o oaie). Trimisul lui Allah i-a spus: Să nu sacrifici un animal cu lapte. El a tăiat pentru ei o oaie. După ce au mâncat din oaie și apoi dintr-un ciorchine (de struguri) și au băut pe săturate și au fost mulțumiți, Trimisul lui Allah le-a spus lui Abu Bakr și ‘Umar: Pe Cel în mâinile Căruia se află viața mea, în Ziua Judecății veți fi întrebați negreșit despre darul acesta. Foamea v-a împins afară din casele voastre, iar voi nu v-ați întors până ce nu ați avut parte de darul acesta. (Muslim)

Khalid ibn ‘Umar al-Adwi (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: ‘Utba ibn Ghazuan, guvernatorul din Basra, ne-a ținut o predică. El a adus laudă lui Allah și apoi a zis: Acum, să spunem adevărul, lumea a primit vestea sfârșitului ei și se îndreaptă către sfârșit cu iuțeală. Nu v-a mai rămâne nimic din ea, în afară de câteva picături de apă într-un vas pe care proprietarul său îl lasă în urmă, iar voi vă veți muta într-un adăpost ce nu cunoaște sfârșit; și cu faptele bune dinaintea voastră să vă mutați, căci ni s-a spus că într-o latură a Iadului se va arunca o piatră care va cădea vreme de șaptezeci de ani și tot nu va ajunge până la fund. Pe Allah, totul va fi pregătit pe deplin. S-a relatat că distanța dintre două obloane ale porții Raiului s-ar putea acoperi în patruzeci de ani și va veni o zi când totul va fi pregătit, iar voi trebuie să știți că eu am fost al șaptelea între cei șapte care au fost cu Trimisul lui Allah și n-am avut nimic de mâncare, în afară de frunzele copacilor, până ce am făcut răni la colțurile gurii. Am găsit o bucată de pânză pe care am rupt-o în două, pentru mine și Sa’d ibn Malik. Mi-am înfășurat cu ea coapsele și la fel a făcut și Sa’d. Astăzi nu a rămas nici unul dintre noi care să nu fi devenit guvernatorul unui oraș între orașele (Pieței Comune Islamice) și la Allah caut adăpost dacă mă consider însemnat, în vreme ce în ochii lui Allah sunt neînsemnat. (Muslim)

Abu Musa al-Aș’ari (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: ‘A’ișa (Allah să o aibă în mila sa!) ne-a arătat o bucată de pânză și o pânză groasă pentru coapse și ne-a înștiințat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le purta când a murit. (Convenit)

Sa’d ibn Abi Waqqas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Pe Allah, eu sunt primul arab care a tras o săgeată pentru cauza lui Allah. Noi luptam alături de Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) iar singura noastră hrană erau frunzele de hubla și de samor (copaci sălbatici) de la care unii dintre noi se ușurau ca și excrementele de capră. (Convenit)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: "O, Allah, dă comunității mele provizii zilnice în cantități mici".

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Pe Cel afară de Care nimeni nu este demn de adorație, îmi apăsam stomacul pe pământ din cauza foamei sau legam o piatră peste el. Într-o zi, ședeam pe drum, iar Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trecut pe lângă mine. El a zâmbit când s-a uitat la mine și după expresia feței mele și-a dat seama de starea în care mă aflam. Apoi m-a chemat pe nume și eu am răspuns: La dispoziția ta, Trimis al lui Allah. El a zis: Ține-te de mine și hai să mergem. Eu l-am urmat. Când a ajuns acasă, el a cerut îngăduința și a intrat. El mi-a îngăduit și am intrat și eu. El a găsit lapte într-o cană și a întrebat: De unde este acesta? I s-a spus că era un dar de la cutare și cutare. El m-a chemat și eu am răspuns: La dispoziția ta, Trimis al lui Alalh. El a zis: Mergi la tovarășii din Suffa și adu-i încoace. Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a explicat că aceștia erau oameni care nu aveau nici familie, nici avere și nici un fel de legături. Ei erau oaspeții musulmanilor. Când Trimisul lui Allah primea ceva milostenie, trimitea totul la ei și nu-și oprea nimic pentru sine. Dacă primea ceva în dar, îl trimitea lor și îl împărțea cu ei. Cu această ocazie, eu n-am avut să le dau nimic. Mi-am spus: Cum va ajunge această mică cantitate la așa de multe persoane? Eu merit să beau din el mai mult decât oricine altcineva. Dacă beau din el, aș căpăta ceva putere. Dacă vin ei, el îmi va porunci să le dau lor laptele. Dar, cum nu aveam altă alegere decât să mă supun lui Allah și Trimisului Său, am pornit către ei și i-am chemat. Ei au venit și au cerut îngăduință, care li s-a dat. Toți s-au așezat. Profetul m-a chemat și eu am răspuns: La dispoziția ta, Trimis al lui Allah. El a zis: Ia laptele și dă-l lor. Am luat cana și am dat-o unuia care a băut pe săturate iar apoi mi-a dat-o înapoi și eu am dat-o altuia care a făcut la fel. Am continuat astfel până ce cana a ajuns la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Până în clipa aceea, ei băuseră toți pe săturate. El a luat cana și a ținut-o în mână. Apoi s-a uitat a mine, a zâmbit și a zis: Abu Hirr! Eu am răspuns: La dispoziția ta, Trimis al lui Allah. El a spus: Acum am rămas doar noi doi. Eu am zis: Așa este, Trimis al lui Allah. El m-a îndemnat: Stai jos și bea. Eu am băut, dar el tot spunea: Bea, bea. Eu am zis: Pe Cel Care te-a trimis cu Adevărul, nu pot să beau mai mult. El a spus: Atunci dă-mi-o mie. Și eu i-am dat cana. El a adus laudă lui Allah, a rostit numele său și a băut laptele rămas. (Bukhari)

Muhammad ibn Sirin (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) care a zis; Mi-aduc aminte când am căzut într-o stare de leșin pe locul dintre amvonul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și camera ‘A’ișei (Allah să o aibă în mila sa!) și fiecare trecător își punea piciorul pe gâtul meu, crezând că eram nebun. Dar nu eram nebun, ci îmi era groaznic de foame. (Convenit)

Umm al mo'minin ‘A’ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) a relatat că atunci când Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a murit, armura lui era pusă gaj, la un evreu, pentru treizeci de măsuri de orz. (Convenit)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și-a pus gaj armura pentru o cantitate de orz iar eu i-am adus niște pâine de orz și untură. El a adăugat: "Familia Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) n-a avut niciodată o măsură de grâu, ca să nu mai spun că ei trăiau în nouă case". (Bukhari)

Același ca și hadis nr. 472.

Umm al mo'minin ‘A’ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) a relatat: Salteaua Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) era umplută cu pănuși de curmal. (Bukhari)

Ibn ‘Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Ne aflam în tovărășia Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) iar un om din Ansar a venit și ne-a făcut urări de bine. Când să se retragă, Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-a întrebat: Frate din Ansar, ce mai face fratele meu Sa’d ibn ‘Ubada? El a răspuns: Bine. Trimisul lui Allah a întrebat: Care dintre voi vrea să-l viziteze? După ce a rostit aceasta, el s-a ridicat și l-a urmat pe Ansar. Noi eram mai mult de zece persoane și nu aveam nici încălțări, nici ciorapi, nici tichii și nici cămăși. Am umblat pe jos prin câmpul pustiu până ce am ajuns la locuința lui Sa’d. Familia îl părăsise și Trimisul lui Allah împreună cu cei ce l-au însoțit au mers la el. (Muslim)

‘Imran ibn Hussain (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cei mai buni dintre voi sunt cei ce trăiesc deodată cu mine, apoi ce urmează imediat după ei, apoi cei ce vor veni imediat după ei (a repetat aceasta de vreo două sau trei ori). Atunci ei vor fi urmați de cei ce vor fi martori, dar nu vor fi chemați să depună mărturie; ei vor fi cheltuitori și nu vor fi de încredere. Vor face legăminte fără să le respecte iar calitatea lor cea mai însemnată va fi lăcomia. (Convenit)

Abi Umama (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Fiu al lui Adam, este mai bine pentru tine să cheltuiești ce îți prisosește, iar dacă oprești prisosul, va fi mai rău pentru tine. Nu vei fi mustrat că-ți oprești ce ai nevoie. Întâi de toate cheltuie pentru cei care te slujesc. (Muslim)

‘Ubaidullah ibn Muhsin Ansari (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Acela care-și începe ziua sănătos și cu un simțământ de siguranță și are hrană pentru o zi, gândește că lumea și tot ce se află în ea i-au fost hărăzite lui. (Tirmidhi)

‘Abdullah ibn ‘Amr ibn al-’As (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Cel care intră în rândurile Islamului și are mijloace de existență suficiente pentru nevoile sale și se bucură de ceea ce Allah i-a dăruit, acela a dobândit adevărata bunăstare. (Muslim)

Fazala ibn ‘Ubaid (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Firitiseli și urări de bine aceluia care se îndreaptă spre Islam și are hrană care-i ajunge, arătând mulțumire. (Tirmidhi)

Ibn ‘Abbas (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) vreme de mai multe nopți a mers la culcare flămând și familia lui, la fel, a trebuit să se culce, vreme de mai multe nopți, fără să cineze iar pâinea lor era mai mult de orz. (Tirmidhi)

Fa'dala ibn ‘Ubaid (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că în vreme ce Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) conducea rugăciunile, câțiva oameni au căzut la pământ din cauza foamei cumplite. Ei erau dintre tovarășii lui Suffa. Arabii nomazi au început să clevetească și să spună că ei erau nebuni. După ce a încheiat slujba, Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și-a îndreptat atenția către ei și le-a zis: Dacă ați ști voi ce vă așteaptă de la Allah Preaînaltul, v-ați înfometa și mai tare și lipsa de hrană ar fi mai mare. (Tirmidhi)

Miqdad ibn Ma’diakrib (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Nici un om nu-și umple un vas mai rău ca stomacul său. Câteva îmbucături care-l țin în picioare sunt îndeajuns pentru om. Dacă trebuie să mănânce, atunci să-și umple stomacul o treime cu mâncare, o treime cu băutură și să lase o treime să respire cu ușurință. (Tirmidhi)

Abu Umama ibn Th’alaba (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că tovarășii Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-au pomenit despre realitatea lumii în care trăia. La care el a zis: Nu auziți? Nu ați aflat? Abstinența este o dovadă a credinței, abstinența este dovadă a credinței. (Abu Dawud)

Jabir ibn ‘Abdullah (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne-a trimis într-o expediție și l-a numit căpetenie peste noi pe Abu ‘Ubaida (Allah să-l aibă în mila sa!), ca să prindem o caravană a quraișiților. Am luat cu noi o traistă plină cu curmale, iar pe lângă aceasta el nu ne-a mai dat nimic. ‘Ubaida (Allah să-l aibă în mila sa!) ne dădea (în fiecare zi) câte o curmală. Eu (Abu Zubair, unul dintre povestitori) am zis: Ce ați făcut cu ea (curmala)? Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Noi o sugeam la fel ca și pruncii și după care beam apă și toată ziua, până seara, era destul pentru noi. Pe urmă, scuturam frunze de pe copaci, cu toiagele noastre, le muiam în apă și apoi le mâncam. Apoi ne-am îndreptat către țărmul mării și dinaintea noastră a răsărit ceva ca un morman uriaș. Ne-am apropiat și am descoperit că era un animal numit Anbar (pește). Abu ‘Ubaida a zis: Este mort. Pe urmă, a adăugat: Nu (dar nu are importanță). Noi am fost trimiși de Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pe calea lui Allah și voi sunteți chinuiți (de lipsa de hrană), așa că mâncați asta. Eram cu toții trei sute la număr și am rămas acolo vreme de o lună până când ne-am rotunjit bine la trup. El (Jabir) a zis: Am văzut cum scoteam vas după vas cu untură din găvanul ochiului animalului și tăiam din el bucăți îndesate de carne asemenea unui bou sau ca un bou. Abu ‘Ubaida a ales treisprezece dintre noi și ne-a pus să ședem în găvanul ochiului bestiei iar el a apucat una din coastele pieptului ei și a ridicat-o în picioare, iar apoi a înșeuat cea mai puternică dintre cămilele pe care le aveam cu noi și ea a trecut pe sub coasta arcuită, și noi ne-am ales cu bucăți de carne fiartă (mai ales pentru călătorie). Când ne-am întors la Medina, ne-am dus la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și-am povestit totul, la care el a zis: Aceasta a fost hrana pe care Allah v-a pus-o dinainte. V-a mai rămas vreo bucată de carne pe care să ne-o dați nouă? Jabir i-a zis: I-am dat Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) puțin din aceasta (o bucată de carne) și el a mâncat-o. (Muslim)

Asma’ bint Yazid (Allah să o aibă în mila Sa!) relatează că mânecile cămășii Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) îi atârnau până la încheieturi. (Tirmidhi)

Jabir a relatat: În ziua bătăliei de la Ahzab, noi săpam o groapă de apărare, când am dat peste o bucată de piatră foarte tare. Tovarășii au mers la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), i-au povestit despre aceasta, iar el a zis: Voi coborî în groapă să văd piatra. El s-a ridicat în picioare și atunci am băgat de seamă că își legase o piatră peste stomac, căci era tare înfometat. Noi nu puseserăm nimic în gură de trei zile. El a apucat o sabie și a lovit cu ea piatra tare care s-a sfărâmat ca nisipul. Eu i-am cerut îngăduința să merg acasă și am zis nevestei mele: L-am văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o stare pe care nu o pot suporta. Ai ceva prin casă? Ea a zis: Doar puțin orz și un miel. Eu am tăiat mielul și am măcinat orzul și apoi am pus carnea la fiert în oală. Apoi am mers la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Între timp făina fusese frământată, iar carnea din oală era aproape fiartă. Eu i-am zis: Am ceva mâncare, Trimis al lui Allah, n-ai vrea să vii cu unul sau doi tovarăși? El a zis: Va fi mai bine dacă sunt mai mulți. Spune-i nevestei tale să nu ia oala de pe plită și nici să nu scoată pâinea din cuptor până nu ajung eu la voi. Apoi, el a zis Emigranților și Ajutoarelor: Haideți să mergem. Ei s-au ridicat cu toții. Eu am mers la nevasta mea și am zis: Fii binecuvântată, Trimisul lui Allah, Emigranții, Ajutoarele și toată tabăra se îndreaptă încoace. Ea a zis: Ți-a cerut el îngăduința? Eu am încuviințat. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis tovarășilor lui: Intrați dar să nu vă îngrămădiți. Apoi a început să rupă pâinea și să pună carne pe ea. El lua direct din oală și din cuptor. După care le-a acoperit, i-a chemat pe tovarășii săi și le-a împărțit-o. După care se întorcea să descopere oala și cuptorul. Și tot așa, a rupt pâine și a pus carne pe ea, până ce toți au mâncat pe săturate și a mai rămas ceva. Atunci, el i-a zis nevestei mele. Mănâncă și tu, apoi trimite în dar, căci oamenii au fost chinuiți de foame. (Convenit) O altă versiune este: Când se săpa groapa, am observat semne de foame pe fața Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). M-am întors la nevasta mea și i-am zis: Ai ceva prin casă? Am băgat de seamă că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este foarte flămând. Ea a scos o traistă în care era Sa’a de orz. Noi aveam și un miel care rămăsese acasă. Eu am tăiat mielul și ea a măcinat făină pentru copt. Apoi am tăiat carnea și am pus-o la fiert în oală. După care m-am întors la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și nevasta mea mi-a spus: Să nu mă umilești în fața Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și a tovarășilor lui. Când am ajuns la el, i-am zis cu glas scăzut: Trimis al lui Allah, noi am tăiat un miel mic și am măcinat o Sa’a de orz. Te rog, înso- țește-mă împreună cu câțiva oameni. La care el a anunțat cu glas tare: O, voi ce săpați Groapa, Jabir a pregătit o petrecere pentru noi, așa că veniți cu toții, și adresându-mi-se mie, a zis: Să nu iei oala de pe foc și să nu coci aluatul până nu vin eu. Atunci eu am plecat acasă și el a venit cu oamenii. Nevasta mea a zis: Va fi o rușine pentru tine. Eu am spus: Am făcut doar ce mi-ai zis tu. Ea a adus aluatul și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a picurat salivă în el și l-a binecuvântat, apoi și-a pus saliva și în oală și a binecuvântat-o. Atunci, a zis: Cheamă femeia care gătește și las-o să coacă pâine cu tine și apoi să scoată carne din oală, dar nu luați oala de pe foc. Erau cam o mie de oaspeți. Adevărat vă spun. Au mâncat toți și au mai lăsat mâncare, apoi au plecat. Oala noastră încă fierbea, ca de obicei, și aluatul se cocea, ca și înainte.

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Abu Talha (Allah să-l aibă în mila sa!) i-a zis lui Umm Sulaim: Am simțit o slăbiciune în glasul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și mi-am dat seama că era din pricina foamei. Ai ceva prin casă? Ea a zis: Da, și a adus niște frunze de orz. Apoi și-a scos năframa de pe cap și într-un colț al ei a înfășurat aceste frunze pe care le-a pus sub mantia mea și m-a acoperit cu ea. Apoi m-a trimis la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Eu am pornit și l-am găsit pe Trimisul lui Allah șezând în moschee, în tovărășia câtorva oameni. M-am oprit lângă ei și Trimisul lui Allah a zis: El, Abu Talha, te-a trimis? Eu am răspuns: Da. La care, el a zis celor ce erau cu el să se ridice. El a pornit și eu am pornit înaintea lui, ca să ajung la Abu Talha și să-i dau de veste. Abu Talha a zis: Umm Sulaim, Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) vine încoace împreună cu niște oameni și nu avem destulă (mâncare) să-i hrănim. Ea a zis: Allah și Trimisul Său știu mai bine. Abu Talha a ieșit afară (să-l întâmpine) și au intrat amândoi în casă (Trimisul lui Allah împreună cu Abu Talha). Atunci, Trimisul lui Allah a zis: Umm Sulaim, adu încoace ce ai la tine. Ea a adus pâinea, Trimisul lui Allah ne-a poruncit să o rupem în bucăți mici, iar Umm Sulaim (Allah să o aibă în mila Sa!) a scurs grăsime dintr-un mic burduf de apă și a făcut ca o supă. Trimisul lui Allah a recitat deasupra ei ceva ce Allah l-a pus să spună. Apoi, el a zis: Îngăduie să intre zece oameni și să mănânce. El a îngăduit. Ei au mâncat, până ce s-au săturat, apoi au ieșit afară. El (Trimisul lui Allah) a zis iar: Îngăduie să intre (încă) zece și el (gazda) le-a îngăduit. Ei au mâncat destul, apoi au ieșit afară. El a zis din nou: Îngăduie (încă) zece, până ce toată lumea a mâncat pe săturate, și erau șaptezeci sau optzeci de persoane. (Convenit) O altă versiune este: După ce au mâncat toți, mâncarea ce a rămas a fost strânsă și era la fel de multă ca la început. O altă versiune este: Grupuri de zece persoane au mâncat unul după altul. După ce au mâncat optzeci de persoane, a mâncat și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) împreună cu familia lui și a mai rămas mâncare. O altă versiune este: Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: L-am vizitat pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și l-am găsit în compania tovarășilor lui și am întrebat: De ce și-a înfășurat Trimisul lui Allah mijlocul? Mi s-a spus: Din pricina foamei. Am mers la Abu Talha, soțul lui Umm Sulaim și am zis: Tată, l-am văzut pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și el avea mijlocul înfășurat. L-am întrebat pe unul dintre tovarășii lui de ce a făcut astfel. El a zis: Din pricina foamei. Abu Talha a mers la mama mea și a întrebat-o: Ai ceva prin casă? Ea a zis: Da. Am niște coltuce de pâine și câteva curmale uscate. Dacă Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) vine singur, îl putem hrăni pe săturate, dar dacă vine cu alții, nu este destulă mâncare. Anas a continuat atunci să relateze acest hadis în întregime.