RĂBDAREA

Abu Malik al-Harith ibn 'Asim al Aș'ari (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Curățenia înseamnă jumătate din credință; rostirea frazei "Toată lauda se cuvine lui Allah" umple spațiul dintre ceruri și pământ, iar rugăciunea înseamnă lumină; milostenia este încercarea credinței, răbdarea este o strălucire, iar Coranul este un mijloc care te sprijină sau care ți se opune. Fiecare om își începe dimineața, pregătit să facă un târg cu sufletul său, supunându-se la riscuri; el își poate răscumpăra sufletul sau îl poate pierde. (Muslim)

Abu Sa'id Khudri (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că unii oameni dintre Ansari au cerșit de la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și el le-a dat; apoi ei au cerșit iarăși de la el, iar el le-a dat tot ce a avut și nu a mai rămas cu nimic. Atunci Profetul a zis: Nu voi ascunde de voi nimic dintre lucrurile bune pe care le am: Oricine va fi cumpătat la toate, Allah îl va face să rămână cumpătat și cine este independent, Allah îi va da independență în continuare; iar cel ce va avea răbdare, Allah îl va copleși cu răbdare, chiar mai mult, și nici un dar nu este mai bun și mai cuprinzător decât răbdarea. (Convenit)

Abu Yahya Suhaib ibn Sinan (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah a zis: Ce minunată este starea unui slujitor credincios; el reușește în toate lucrurile și numai el are parte de starea aceasta. Dacă este cuprins de bunăstare el își arată recunoștința față de Allah și acest lucru îi face bine; și dacă îl lovește nenorocirea, el îndură cu răbdare și aceasta îi face și mai bine. (Muslim)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că atunci când Trimisul lui Allah a căzut în necunoștință din cauza bolii sale grave, Fatima (Allah să o aibă în mila Sa!) a jelit la suferința părintelui ei drag. El a zis: Tatăl tău n-o să mai sufere după ce trece ziua de azi. Când el a murit ea a zis: Vai, părinte al meu, Allah te-a chemat înapoi și tu ai răspuns la Chemarea Sa, o, tată! Grădina Paradisului este lăcașul tău. Ah, tată! Noi înștiințăm pe Gavriil de moartea ta. Când a fost îngropat ea a zis: Cum de s-au împăcat inimile voastre să puneți pământ peste (mormântul) Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)? (Bukhari)

Usama ibn Zaid relatează că fiica Trimisului lui Allah a trimis după el, căci pruncul ei se înăbușea, dar Profetul l-a trimis înapoi pe mesagerul ei, împreună cu urările lui de bine, spunând: Orice Allah ia înapoi, Îi aparține și tot ce este de la El are un timp bine stabilit (în această lume); deci, ea să aibă răbdare și să spere la răsplata divină. Ea a trimis din nou după el, implorându-l să vină. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a ridicat, iar o dată cu el și Sa'd ibn 'Ubada, Mu'adh ibn Jabal, Ubayy ibn Ka'b, Zaid ibn Thabit și alți câțiva oameni. Copilul a fost înmânat Trimisului lui Allah, în vreme ce își trăgea cu greu răsuflarea. La aceasta, Trimisul lui Allah a izbucnit în lacrimi. Sa'd a zis: O, Trimis al lui Allah! Ce înseamnă asta? El a răspuns: Este mila pe care Allah a adăpostit-o în inimile slujitorilor Săi, iar Allah este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloși (cu alții); o versiune spune: Allah arată milostenie doar acelora dintre slujitorii Săi care sunt milostivi. (Convenit)

Suhaib (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah a zis: Înaintea noastră trăia un rege și la curtea sa avea un mag. Când magul a îmbătrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbătrânit, trimite la mine un tânăr, ca să-l pot învăța vrăjitoria. Regele i-a trimis un tânăr ca să învețe vrăjitoria. În drum spre mag, tânărul s-a întâlnit cu un călugăr. El a fost impresionat de discuția pe care a avut-o cu călugărul. Așa și-a făcut un obicei ca în drum spre mag să se întâlnească cu acel călugăr astfel că, de fiecare dată ajungea la mag târziu. Magul îl bătea din pricina întârzierii sale. Tânărul s-a plâns călugărului de acest lucru, iar călugărul i-a spus: Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au reținut". Iar când ți-e frică de familia ta să spui: "Magul m-a oprit mai mult decât de obicei". Și așa s-a întâmplat că a apărut un animal de pradă uriaș care aținea calea oamenilor, iar tânărul a zis: Astăzi voi afla cine este mai bun, magul sau călugărul. Apoi a ridicat de jos o piatră și a zis: O, Allah, dacă lucrurile pe care le face călugărul sunt mai plăcute Ție decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii să poată umbla nestingheriți după treburile lor. El a aruncat cu piatra în bestie și a ucis-o, iar oamenii au început să umble (nestingheriți pe acea potecă). Tânărul a mers apoi la călugăr și l-a înștiințat, iar călugărul a zis: Fiule, astăzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns într-o fază de unde eu cred că vei fi pus în curând la încercare și în cazul în care vei fi încercat să nu-mi trădezi secretul. Acel tânăr a început să lecuiască orbii și pe cei ce sufereau de lepră și a început, de fapt, să vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însoțitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la el cu o mulțime de daruri și a zis: Dacă mă vindeci, toate aceste lucruri adunate în fața ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecă și dacă ai credință în Allah, Îl voi implora și eu pe Allah să te vindece. Omul și-a declarat credința în Allah, iar Allah l-a vindecat și el s-a dus la rege și a șezut lângă el, așa cum făcea înainte. Regele i-a zis: Cine ți-a redat vederea? El a zis: Stăpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnă că Domnul tău este Cel de lângă mine. El a zis: Domnul meu și Domnul tău este Allah, la care el (regele) l-a înhățat și l-a supus la chinuri, până când acesta i-a spus despre tânăr. Tânărul a fost, așadar, chemat și regele i-a zis: O, tinere, am fost înștiințat că tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi și pe cei suferinzi de lepră și faci cutare și cutare lucruri. La care el a zis: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecă, dar regele l-a prins și a început să-l chinuie. Așa că tânărul i-a spus despre călugăr. A fost chemat călugărul și i-au zis: Ar trebui să renunți la religia ta. Însă el a refuzat. Regele a poruncit să i se aducă un ferăstrău pe care i l-a așezat pe mijlocul capului și a început să taie până ce o bucată din el a căzut jos. Apoi a fost adus curteanul regelui și i s-a spus: Renunță la religia ta. El a refuzat și atunci i s-a așezat ferăstrăul pe mijlocul capului și i-au zis din nou: Renunță la religia ta. El iarăși a refuzat și atunci a fost predat unui grup de curteni. El le-a spus: Duceți-l la cutare și cutare munte; obligați-l să urce pe muntele acela și când ajungeți în vârf, cereți-i să renunțe la credința lui, iar dacă refuză, aruncați-l (de pe munte). Atunci l-au luat și l-au dus pe munte unde el a zis: "O, Allah, salvează-mă de ei pe calea pe care voiești Tu"; la care, muntele a început să se cutremure și ei au căzut toți jos, iar omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi? El a răspuns: Allah m-a scăpat de ei. Regele l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui și a zis: Luați-l și puneți-l într-o barcă mică, iar când ajungeți în mijlocul mării, cereți-i să renunțe la religia lui, dar dacă nu vrea, aruncați-l (în apă). Așa că ei l-au luat și el a zis: O, Allah, scapă-mă de ei și de ce vor ei să-mi facă. La puțin timp, barca s-a răsturnat și ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare. Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însoțitorii tăi? El a răspuns: Allah m-a scăpat din mâinile lor, după care a adăugat: Nu mă poți ucide înainte să împlinești ceea ce îți cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? Și omul a răspuns: Adună lumea pe o câmpie și leagă-mă de trunchiul unui copac. Apoi să iei o săgeată din tolbă și să spui: În numele lui Allah, Stăpânul lumilor, pe urmă să slobozi săgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsă și l-a legat (pe băiat) de trunchiul unui copac. A scos o săgeată din tolbă, a potrivit-o în arc și a zis: În numele lui Allah, Domnul acestui tânăr, după care a slobozit săgeata care i-a lovit tâmpla. Băiatul și-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise săgeata și apoi a murit, iar oamenii au zis: Ne mărturisim credința în Domnul acestui tânăr. Curtenii au mers la rege și i-au zis: Să știi că Allah ți-a făcut voia doar ca să te prevină. Ei (oamenii) și-au mărturisit credința în Domnul. Regele a poruncit să se sape gropi în care au fost aprinse focuri și le-a zis (oamenilor): Cel care nu renunță la religia acestui băiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca să sară în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au renunțat la religie) până a venit o femeie cu copilul ei, care se codea să sară în foc și copilul ei a zis: O, maică! Îndură (această nenorocire) pentru că este bine ceea ce faci. (Muslim)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trecea pe lângă o femeie ce plângea lângă un mormânt și a zis: Teme-te de Allah și ai răbdare. Ea a spus: Nu te apropia de mine! Nenorocirea mea nu s-a întins asupra capului tău și tu nu ai cunoștință de ea. Mai târziu, femeii i s-a spus că acela a fost Profetul și atunci ea a venit la ușa lui, dar n-a găsit nici un păzitor. Ea a zis: O, Profet al lui Allah! N-am știut de tine. Trimisul lui Allah a zis: Răbdarea este primită cum se cuvine doar atunci când durerea lovește pentru prima oară. (Convenit) O altă versiune a lui Muslim este: Femeia plângea după fiul ei.

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah Preaînaltul spune: Pentru un slujitor credincios al Meu care rămâne răbdător când îi chem la Mine pe cei dragi ai lui dintre cele pământești, nu am altă răsplată decât Paradisul. (Bukhari)

'Umm al mo'minin A'ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) a zis: L-am întrebat pe Trimisul lui Allah despre ciumă și el mi-a răspuns că este o pedeapsă pe care Allah o trimite asupra cui voiește El, dar Allah a făcut-o o binecuvântare pentru cei credincioși. Când vine ciuma, cel care rămâne răbdător în orașul său, așteptându-și răsplata de la Allah, știind că doar ce i-a hărăzit Allah se poate întâmpla, va avea parte de o răsplată egală cu aceea a unui martir. (Bukhari)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) declarând că Allah care este Glorios și Preaînalt: Când Eu îl fac pe slujitorul Meu să sufere pentru cele două lucruri dragi lui (ochii săi) și el îndură cu răbdare, îl voi răsplăti în loc, cu Paradisul. (Bukhari)

'Ata' ibn Abu Rabah a zis: Ibn 'Abbas (Allah să-l aibă în mila Sa!) l-a rugat să-i arate o femeie care va merge în Paradis. Când i-a răspuns că da, îi va arăta, el a zis: Această negresă a venit la Trimisul lui Allah și i-a zis: Trimis al lui Allah, eu sufăr de epilepsie și atunci rămân descoperită (de haine); roagă-te lui Allah pentru mine. El a răspuns: Cum ai dori, să poți îndura și apoi să fii răsplătită cu Paradisul sau ai vrea să mă rog lui Allah să te vindece? Ea a zis: Voi îndura. Apoi ea a adăugat: dar din pricină că mă descopăr, roagă-te lui Allah să nu se mai întâmple acest lucru. El (Profetul) s-a rugat atunci pentru ea. (Convenit)

'Abdullah ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Am simțirea că-l văd înaintea ochilor pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) care relata despre un profet dintre profeți. Cei din poporul său îl batjocoreau și îi vărsau sângele. În vreme ce-și ștergea sângele de pe față, el spunea: O, Allah! iartă poporul meu, căci nu știe ce face.

Abu Sa'id și Abu Huraira (Allah să-i aibă în mila Sa!) au relatat că l-au auzit pe Profetul spunând: Un credincios nu este lovit niciodată de nenorocire: greutăți, boli, supărare sau chiar griji, fără ca păcatele să-i fie ispășite. (Convenit)

Ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Am mers în vizită la Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pe când suferea de febră și, atingându-l cu mâna, i-am zis: Ești grav bolnav de febră, Trimis al lui Allah. Profetul a răspuns: Da, sunt de două ori mai chinuit de febră decât oricare dintre voi. Eu am zis: Asta din pricină că răsplata ta este îndoită. El a răspuns că așa era și apoi a zis: Nici un musulman nu suferă dintr-o pricină, fie ea boală sau altceva, fără ca Allah să-i șteargă păcatele, așa cum un copac își leapădă frunzele. (Convenit)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah ar fi spus: Cel căruia Allah îi hărăzește bine, trebuie să sufere vreo nenorocire. (Bukhari)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah a spus: Nici unul dintre voi nu trebuie să-și dorească moartea din cauza nenorocirilor ce cad asupra capului lui. Dacă totuși nu se poate înfrâna, atunci să spună: O, Allah, ține-mă în viață atâta vreme cât viața este bună pentru mine, dar trimite moartea să mă ia, dacă pentru mine aceasta este mai bună. (Convenit)

Khabab ibn al-Art (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Ne-am prezentat la Trimisul lui Allah cu o plângere împotriva persecuțiilor ce le sufeream de pe urma necredincioșilor. El era întins la umbra Ka'b-ului, având sub cap o pernă făcută din pânza sa. Noi am spus: De ce nu te rogi pentru izbânda noastră (asupra potrivnicilor). El a răspuns: Între cei dinaintea noastră era un om care a fost prins și aruncat într-o groapă, ce a fost săpată în pământ pentru el, unde i-au despicat capul în două și i-au sfâșiat carnea de pe oase cu un pieptene de fier, dar, cu toate acestea, nu a renunțat la credința lui. Pe Allah, El va pune capăt acestei pricini până un călăreț va călători de la San'a până la Hadramaut, fără să aibă frică decât de Allah și de lupul ce-i pândește oile, dar voi sunteți prea grăbiți. (Bukhari) O altă versiune este: El își pusese pânza sub cap, iar noi eram chinuiți de politeiști.

Ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: După bătălia de la Hunain, Trimisul lui Allah a ales câțiva oameni să împartă prăzile (ca să împace inimile). El a dat lui Aqra' ibn Habis și lui 'Uyaina ibn Hissn câte o sută de cămile și a arătat bunăvoință și față de câteva alte persoane onorabile dintre arabi. Cineva a zis: Această împărțeală nu este dreaptă, pentru a face voia lui Allah. M-am hotărât să-l înștiințez pe Trimisul lui Allah despre această (nemulțumire). Am mers la el și l-am informat. Fața i s-a înroșit și el a zis: Dacă Trimisul lui Allah nu face dreptate, atunci cine va face astfel? Apoi a adăugat: Allah să aibă milă de Moise (pacea fie asupra lui!) căruia i s-a făcut mai mult rău decât acesta, dar el a rămas răbdător. Când am auzit aceasta, mi-am spus în sine: Niciodată nu o să-i mai dezvălui lucruri de felul acesta, de-acum încolo. (Convenit)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah a spus: Când Allah are un scop bun cu slujitorul Său, El îi dă pedeapsă dinainte, în lumea aceasta, dar când are un scop rău cu slujitorul Său, El se înfrânează să-i cerceteze păcatul până ce nu îi plătește pe deplin pentru acesta în Ziua Judecății. (Tirmidhi)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a ieșit afară și în lipsa lui băiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte băiatul? Umm Sullaim, mama băiatului, a răspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina și el a mâncat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfârșit ea a zis: Fă pregătirile pentru îngropăciunea băiatului. Dimineața, Abu Talha a mers la Timisul lui Allah și i-a relatat întâmplarea. El a întrebat: Erați împreună noaptea trecută? Abu Talha a răspuns că da, la care Profetul s-a rugat: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a născut un băiat. Abu Talha i-a zis: Ia băiatul în brațe să-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el și niște curmale. Profetul a întrebat: Ați adus ceva cu el? Abu Talha a răspuns: Da, niște curmale. Profetul a luat o curmală, și, după ce a mestecat-o, a pus-o în gura copilului și l-a numit 'Abdullah. (Convenit) Versiunea lui Bukhari completează: Ibn 'Uyaina relatează că un om din Ansar i-a spus că a văzut nouă fii ai acestui 'Abdullah și toți au devenit recitatori ai Sfântului Coran. Versiunea lui Muslim adaugă: Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că fiul lui Abu Talha, pe care l-a născut Umm Sulaim, a murit. Ea (Umm Sulaim) a spus membrilor familiei: Să nu-i spuneți lui Abu Talha despre fiul lui până când nu-i spun eu. Abu Talha a venit (acasă); ea i-a pregătit cina. El a mâncat și a băut apă. Apoi ea s-a gătit pentru el, ceea ce nu mai făcuse înainte. El s-a culcat cu ea și după ce a văzut că el a fost mulțumit de ea, femeia i-a spus: Abu Talha, dacă niște oameni împrumută ceva de la altă familie și apoi (membrii familiei) cer acel lucru înapoi, vor fi refuzați? El a zis: Nu. Ea a spus: Te înștiințez că fiul tău a murit. El s-a supărat și a zis: Nu m-ai înștiințat înainte de a mă culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu. Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah și i-a relatat ce se întâmplase. La care Trimisul lui Allah a zis: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce ați petrecut-o împreună! El (povestitorul) a zis: Ea a rămas gravidă. Trimisul lui Allah se afla în cursul unei călătorii, iar ea se afla cu el și când Trimisul lui Allah s-a întors la Medina din călătorie, nu a intrat (în casă, pe timpul nopții). Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simțit durerile facerii. El (Abu Talha) a rămas cu ea și Trimisul lui Allah a mers mai departe. Abu Talha a zis: O, Doamne, știi că-mi place să merg împreună cu Trimisul lui Allah, când iese afară și să intru împreună cu el, când intră, dar am fost oprit, după cum vezi. Umm Sulaim a zis: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca și înainte, așa că mai bine mergem mai departe. Atunci am plecat mai departe și ea a simțit durerile facerii când au ajuns la Medina și a născut un băiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, să nu-l alăpteze nimeni până nu mergi la Trimisul lui Allah, mâine dimineață. Când s-a făcut dimineață am luat copilul și l-am dus la Trimisul lui Allah și i-am povestit întreaga întâmplare.

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah a zis: Omul puternic nu este acela care se luptă ci acela care se stăpânește când îl cuprinde mânia. (Convenit)

Sulaiman ibn Surad (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că doi oameni au început să se sfădească dinaintea Profetului și fața unuia dintre ei s-a înroșit de mânie iar venele gâtului i s-au umflat. La care Trimisul lui Allah a zis: Cunosc o zicală: dacă el ar rosti aceasta, mânia lui s-ar risipi, iar această zicală este: La Allah caut adăpost de Satana, cel blestemat. Atunci ei (Tovarășii) i-au spus: Trimisul lui Allah îți spune să rostești: La Allah caut adăpost de Satana, cel blestemat. (Convenit)

Mu'adh ibn Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Profetul a zis: Cel care înghite mânia, chiar dacă are puterea de a-și lăsa mânia să se manifeste, va fi chemat de Allah Preaînaltul, în fața tuturor, în Ziua Judecății și va putea să aleagă orice fecioară cu ochii limpezi, care îi va fi pe plac. (Abu Dawud și Tirmidhi)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că un om a cerut de la Trimisul lui Allah să-i dea niște sfaturi și el a zis: Nu te mânia. Omul a repetat rugămintea de mai multe ori și el a răspuns: Nu te mânia. (Bukhari)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah a zis: Un musulman fie că este bărbat sau femeie, este pus la încercare cu privire la viața sa, avere și copii până ce el sau ea ajunge dinaintea lui Allah Preaînaltul în starea în care toate păcatele lui sau ei au fost ispășite. (Tirmidhi)

Se relatează de către Ibn 'Abbas (Allah să-l aibă în mila Sa!) că 'Uyaina ibn Hissn a venit la Medina și a stat la nepotul său Hurr ibn Qais, ce făcea parte dintre cei care aveau cale deschisă la 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!). El obișnuia să le ceară sfaturi. 'Uyaina i-a zis lui Hurr: Nepoate al meu, tu ai acces la căpetenia Credincioșilor. N-ai vrea să obții pentru mine îngăduința să intru la el? Hurr a cerut îngăduința și 'Umar i-a acordat-o. Când 'Uyaina a ajuns dinaintea lui 'Umar, i s-a adresat astfel: O, fiu al lui Khattab, nici nu ne dăruiești multe, nici nu ne faci dreptate. 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) s-a înfuriat și a vrut să-l pedepsească pe 'Uyaina, când Hurr a zis: O, Căpetenie a Credincioșilor, Allah a spus Profetului Său (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Fii cu iertare, poruncește ceea ce este bun și îndepărtează-te de neștiutori! (7 : 199) Acesta este unul dintre cei neștiutori. 'Umar a rămas pironit pe locul său. El acționa întotdeauna cu strictețe după Cartea lui Allah. (Bukhari)

Ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: După mine, veți vedea deosebire și veți vedea lucruri cu care nu sunteți de acord. Ei au zis: Ce ne poruncești să facem? (în astfel de împrejurări). El a răspuns: Achitați-vă de datoriile voastre și cereți-vă drepturile de la Allah. (Convenit)

Usaid ibn Hudair (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că un om dintre Ansari a zis: O, Trimis al lui Allah! Tu ai numit pe cutare și cutare persoană, dar de ce nu m-ai numit pe mine? Profetul a zis: După mine vei vedea deosebirea (alții vor ajunge la putere în prezența ta), dar trebuie să ai răbdare, până ce mă vei întâlni la Kauthar, în Paradis. (Convenit)

'Abdullah ibn Abi Aufa (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah conducea o bătălie împotriva dușmanilor și aștepta să apună soarele, când s-a ridicat în picioare și a zis: O, oameni! Nu tânjiți după o înfruntare cu dușmanul și rugați-vă lui Allah să vă apere. Așadar, atunci când trebuie să dați față cu dușmanii, înarmați-vă cu răbdare și gândiți-vă că Paradisul se întinde sub umbra paloșelor. Apoi el s-a rugat: Allah, Cel care ai dezvăluit Cartea, Cel care risipești norii și pui pe fugă pe cei nepoftiți, alungă dușmanii noștri și ajută-ne să-i învingem. (Convenit)