Sumura ibn Jundab (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) îi întreba adesea pe însoțitorii lui dacă vreunul dintre ei a avut vreo viziune. Dacă unul dintre noi avea vreo viziune o povestea și el o tălmăcea după voia lui Allah. Într-o zi eu am povestit: În seara asta am avut un vis în care a venit la mine o femeie. Eu am însoțit-o și am dat peste un om care zăcea pe spate și deasupra lui stătea un om cu o piatră de mărimea capului său, cu care îl lovea în cap. Când îl lovea, piatra se rostogolea și el se ducea după ea s-o prindă și nu se întorcea la omul acesta până ce capul nu i se vindeca și căpăta starea dinainte. Atunci se întorcea din nou la el și îl lovea. Am întrebat ce era asta, iar ei mi-au spus să plec de-acolo. Am mai văzut un om șezând și unul în picioare, cu un fier încârligat în mână, pe care îl băga în falca celuilalt și scormonea în ea până ce îi ajungea la ceafă și la fel făcea și cu cealaltă falcă. După ce se vindeca această falcă, el o lua de la început. Am întrebat ce era asta și ei mi-au zis să plec de-acolo. Atunci am pornit mai departe până ce am ajuns la o groapă cu un cuptor, sub care ardea focul. Înăuntru se aflau bărbați și femei goale care țipau când focul de dedesubt ajungea la ei. Am întrebat ce era asta și ei mi-au zis să plec de-acolo. Atunci am mers mai departe și am ajuns la un râu de sânge în mijlocul căruia stătea un om, iar pe mal era un om ce avea niște pietre dinaintea lui. Cel ce se afla în râu înainta, iar când voia să iasă afară, celălalt îi arunca o piatră în gură și îl trimitea înapoi de unde venise; și de câte ori voia să iasă afară, îi arunca o piatră în gură și el se întorcea de unde plecase. Am întrebat ce era asta și ei mi-au zis să plec de-acolo. Atunci am plecat și am ajuns la un om înfricoșător de urât care se afla lângă un foc pe care îl ațâța și alerga continuu în jurul lui. Am întrebat ce era asta? Ei mi-au zis să merg mai departe până ce am ajuns la o grădină plină cu flori de primăvară, iar în mijlocul grădinii se afla un om atât de înalt că nu-i puteam vedea capul, de parcă era ascuns în nori, iar în jurul lui erau adunați o grămadă de copii. Am întrebat ce erau aceștia? Ei mi-au zis să merg mai departe și m-au dus la un copac enorm. Însoțitorii mei miau cerut să urc în el și am urcat cu toții. Am găsit un oraș ce era construit din cărămizi de aur și argint, puse alternativ. Am ajuns la poarta orașului și am cerut să fie deschisă iar poarta s-a deschis în fața noastră. Am intrat înăuntru și am văzut oameni care aveau o jumătate de trup de o frumusețe minunată, cât nici n-ai fi gândit, iar cealaltă jumătate era îngrozitor de urâtă. Prin mijlocul orașului curgea un pârâu. Apa era de un alb strălucitor. Însoțitorii mei au zis oamenilor: Mergeți și înotați în pârâu. Ei s-au dus, iar când au venit înapoi la noi, urâțenia lor dispăruse iar ei deveniseră frumoși în întregime. Cei doi însoțitori ai mei mi-au zis: aceasta este Grădina Edenului și este locuința ta. Mi-am ridicat mâna și în ea țineam un palat ca un nor alb și ei au repetat: Aceasta este locuința ta. Eu le-am zis: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi. Acum lăsați-mă să intru. Ei au zis: Nu încă, dar negreșit vei intra. Eu le-am zis: Am văzut multe lucruri ciudate în noaptea asta. Ce înseamnă tot ceea ce am văzut? Ei au zis: Omul pe care l-ai văzut că i se lovea capul era un om care a învățat Coranul pe de rost, dar l-a uitat. El nu l-a băgat în seamă și nu a lucrat potrivit învățăturilor sale în timpul zilei. Ceea ce ai văzut i se va face până în Ziua Învierii. Ei au mai zis că omul pe care-l văzusem că i se scormoneau fălcile, era un mincinos care purta minciuna peste tot. Ceea ce am văzut, i se va face până în Ziua Învierii. Cei pe care-i văzusem în cuptor, preacurviseră. Acela pe care l-am văzut că era bătut cu pietre în râu era un cămătar. Bătrânul pe care-l văzusem la tulpina arborelui era Avraam iar băieții din jurul lui erau copiii ce muriseră în starea lor firească (ca musulmani). Câțiva dintre cei ce se aflau în jurul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) l-au întrebat: Se vor afla și copiii necredincioșilor printre ei? Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Da. Cei ce erau pe jumătate frumoși și pe jumătate urâți, erau oameni care amestecaseră purtarea cuvioasă cu cea păcătoasă, dar Allah îi iertase. Cel ce ațâța focul era paznicul Iadului. Prima casă în care am intrat era lăcașul credincioșilor sinceri și această casă era lăcașul martirilor. Unul dintre ei mi-a spus că el era Gavriil, iar celălalt era Mihail. Ei mi-au zis să-mi ridic capul și atunci am văzut ceva ca un nor alb, iar ei mi-au zis că aceea era locuința mea. I-am rugat să mă lase să intru în casa mea, dar ei mi-au zis că timpul ce-l mai aveam de trăit nu se sfârșise încă, dar când se va sfârși, voi intra în locuința mea. (Bukhari)
Referință: Riyad as-Salihin (ediția PDF) 1551Grad: BukhariSursa traducerii: ro_Riyad_Salihin (1).pdfVersiune traducere: Ediția românească PDF; numerotarea ediției