PERFECȚIUNEA SFINȚILOR ȘI MINUNILOR LOR

Abd ar-Rahman ibn Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Însoțitorii din Suffa erau oameni sărmani. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis odată: Cine are hrană destulă pentru două persoane, să-l ia și pe al treilea (dintre ei), iar cine are hrană pentru patru, să-l ia și pe al cincelea sau al șaselea (sau a zis ceva asemănător). Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) a adus trei oameni, în vreme ce Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a adus zece. Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) și-a luat cina cu Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și a rămas acolo până ce el a făcut rugăciunea 'Ișa'. După o bucată de noapte, el s-a întors la casa lui. Nevasta lui l-a întrebat: Ce te-a ținut departe de oaspeții tăi? El a zis: Nu le-ai servit cina? Ea a zis: Au refuzat să cineze fără tine. Eu le-am servit mâncarea, dar aceștia n-au vrut să mănânce. Eu (povestitorul) m-am ascuns de frică. Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) l-a dojenit. După aceea, el le-a zis: Vă rog să mâncați. Pe Allah, nu mă voi așeza să mănânc, căci dacă nu luați și voi parte, nu va fi nici o binecuvântare în ea. Povestitorul a zis: Cum luam o mână de mâncare, de dedesubt mâncarea se înmulțea, așa că toată lumea a mâncat pe săturate; și încă, mâncarea rămasă era mai multă decât era la început. Când a văzut aceasta, Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) și-a chemat nevasta și a zis: O, soră a lui Banu Firas! Ce se întâmplă? Ea a zis: O, desfătare a ochilor mei, hrana s-a înmulțit de trei ori față de cum era. Atunci Abu Bakr (Allah să-l aibă în mila Sa!) a început să mănânce. El a zis: Legământul de a nu mânca, l-am făcut din pricina Satanei. El a luat o mână de mâncare și a dus restul Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Așa că hrana aceea i-a rămas lui. În zilele acelea exista o înțelegere între noi și păgâni, iar după ce timpul acelei înțelegeri s-a scurs, el ne-a împărțit în doisprezece grupuri și fiecare grup era condus de un om. Allah știe câți oameni se aflau sub comanda fiecărei căpetenii. Oricum, Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trimis negreșit câte o căpetenie cu fiecare grup. Apoi, ei toți au mâncat din acea mâncare. (Convenit)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: În popoarele de dinaintea voastră existau purtători ai Inspirației Divine. Dacă dintre adepții mei există un astfel de om, acesta este 'Umar. (Muslim)

Jabir ibn Samura (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că locuitorii din Kufa s-au plâns lui 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) împotriva lui Sa'd ibn Abi Waqqas (Allah să-l aibă în mila Sa!) și 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) l-a numit pe 'Ammar (Allah să-l aibă în mila Sa!) guvernator în Kufa. Plângerea lor era că nici rugăciunile nu le conducea după cuviință. 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a trimis după Sa'd la Medina și i-a zis: Abu Is'aq, oamenii găsesc de vină rugăciunile tale. Sa'd a răspuns: Fac rugăciunea după cum o făcea Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Nu scad nimic din ea. O lungesc în primele două rak'at și o scurtez în ultimele când fac rugăciunile după apus și de noapte. 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Așa am gândit și eu despre tine, o, Abu Is'aq! Apoi, a trimis cu el un om (sau niște oameni) la Kufa, să cerceteze despre el (de la oamenii din Kufa). Cercetarea s-a făcut în fiecare moschee și ei toți l-au lăudat; dar, în moscheea lui Bani Abs, un om s-a ridicat în picioare. Numele său era Usama ibn Qatada, iar plângerea lui era că Abu Sa'd nu a luat parte la o expediție, nu a împărțit capturile cu dreptate și nu a judecat drept. La acestea, Sa'd a zis: Voi face trei rugăciuni în ce-l privește. Allah, dacă acest slujitor al Tău este un mincinos și caută faima, prelungește-i viața și fă ca vremea nenorocirii lui să fie mai lungă și lovește-l cu încercări. După aceea, când omul era întrebat despre starea lui, el zicea: Sunt un bătrân lovit de încercări și de blestemele lui Sa'd. Cu acordul povestitorului, 'Abdul Malik ibn 'Umar a relatat: L-am văzut pe acest om cu sprâncenele acoperindu-i ochii, bătrân, cum umblă fără țintă, necăjind și glumind cu fetele. (Muslim)

'Urwah ibn Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Sa'id ibn Zaid ibn 'Amr ibn Nufail (Allah să-l aibă în mila Sa!) s-a sfădit cu Arwa, fiica lui Aus. Ea s-a plâns lui Marwan ibn Hakam împotriva lui și i-a relatat că el îi luase o bucată de pământ. Sa'id a zis: Cum pot să-i iau o bucată de pământ după ce l-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Acela care ia un petec de pământ pe nedrept, va purta în jurul gâtului său un colan alcătuit din șapte pământuri. Marwan i-a zis: După aceasta, nu mai am nevoie de nici o dovadă de la tine. Sa'id s-a rugat: O, Allah, dacă ea e o mincinoasă, lipsește-o de lumina ochilor și fă-o să moară pe pământul ei. 'Urwah a zis: Înainte să moară, ea a orbit... în vreme ce umbla pe pământul ei (din pricina căruia apăruse cearta) a căzut pe neașteptate într-o groapă și a murit. (Convenit)

Jabir ibn 'Abdullah (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Tatăl meu m-a chemat în seara dinaintea bătăliei de la Uhud și a zis: Simt că voi fi dintre primii însoțitori ai Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ce vor fi sacrificați și, după el, tu îmi ești cel mai scump. Sunt înglodat în datorii. Să le plătești și să te porți bine cu surorile tale. În dimineața următoare, el a fost ucis printre primii și eu l-am îngropat împreună cu altul, în același mormânt. Apoi, nu mi-a plăcut să-l las în mormânt cu celălalt. Așa că după șase luni i-am dezgropat leșul și el era în aceeași stare ca și în ziua când l-am îngropat, afară că avea o zgârietură la ureche. Pe urmă l-am îngropat într-un mormânt separat. (Bukhari)

Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că doi dintre însoțitorii Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) au plecat de la el prin întunericul nopții și au zărit de parcă în fața lor erau două lumini, iar când s-au despărțit, fiecare dintre ei avea o lumină în fața lui până ce a ajuns acasă. (Bukhari)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a trimis o Sariya de zece oameni, ca iscoade, sub conducerea lui 'Asim ibn Thabit al-Ansari (Allah să-l aibă în mila Sa!). Ei au mers până au ajuns la Huda, un loc între 'Usfan și Mekka și vestea sosirii lor a ajuns la tribul lui Huddail, numit și Bani Lihyan. Cam o sută de oameni, toți arcași, s-au grăbit să le ia urma. Când 'Asim și tovarășii lui și-au dat seama că sunt urmăriți, s-au refugiat într-un loc sigur pe o înălțime. Necredincioșii i-au încercuit. Ei le-au zis: "Veniți jos și predați-vă și noi vă promitem și vă zălogim că nu vom ucide pe nici unul din voi". 'Asim ibn Thabit (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: "Pe Allah, nu voi coborî să mă pun sub protecția necredincioșilor. O, Allah, încredințează vestea aceasta Profetului nostru (pacea și bincuvântarea lui Allah fie asupra lui!)". Atunci, necredincioșii au tras cu săgeți în ei până i-au omorât. 'Asim cu încă trei oameni au coborât, primind promisiunea și legământul lor. Aceștia erau Khubaib, Zaid ibn Dathina și încă unul. Când necredincioșii i-au prins, le-au desfăcut baierele arcelor și i-au legat. Al treilea dintre prinși a zis: Aceasta este prima trădare. Pe Allah, nu voi merge cu voi. Fără îndoială acești martori trebuie să dea o pildă bună. Atunci ei l-au târât și au încercat să-l forțeze să-i însoțească, dar el a refuzat. Până la urmă l-au omorât. Ei i-au luat pe Khubaib și pe Zaid ibn Dathina cu ei și i-au vândut ca sclavi în Mekka, după bătălia de la Badr. Khubaib a fost cumpărat de fiii lui Harith ibn 'Amr ibn Naufal ibn 'Abd Manaf. Khubaib a fost acela care l-a ucis pe Harith ibn 'Amr în bătălia de la Badr. Khubaib a rămas prizonier la oamenii aceia câteva zile, până ce fiii lui Harith au hotărât să scape de el. Când Khubaib a aflat de acest complot, a împrumutat o lamă de la fiica lui Harith, ca să-și radă părul din părțile rușinoase și ea i-a dat. Din pricina neglijenței ei, la Khubaib a mers fiul ei. Ea l-a văzut punându-l în poală pe fiul ei iar în mână ținea lama. Ea s-a speriat atât de tare încât Khubaib a băgat de seamă neliniștea de pe fața ei și a zis: Ți-e teamă că o să-l omor? Nu, nu voi face asta niciodată. Ea a zis: Pe Allah, n-am mai văzut un prizonier mai bun decât Khubaib. Și a adăugat: Pe Allah, l-am văzut odată mâncând dintr-un ciorchine de strugure, în vreme ce era pus în lanțuri, iar la vremea aceea în Mekka nu se găseau astfel de fructe. Se poate că a fost un dar pe care Allah l-a făcut lui Khubaib. Când l-au scos afară din Sanctuarul din Mekka, să-l omoare în afara granițelor ei, Khubaib le-a cerut să-i îngăduie să facă două rak'at de rugăciune de bunăvoie. Ei au îngăduit și el a făcut două rak'at. Apoi a zis: Dacă nu m-aș fi temut că veți crede că-mi e frică de moarte, aș fi prelungit rugăciunea. O, Allah! omoară-i pe toți. Apoi a recitat aceste versuri poetice: Nici că-mi pasă dacă sunt ucis ca un musulman pentru cauza lui Allah. Am întâlnit moartea, de dragul lui Allah. Prin voia lui Allah, El va binecuvânta mădularele ciopârțite din trupul sfâșiat. Și atunci, fiul lui Harith l-a omorât. Khubaib a fost, așadar, acela care a stabilit obiceiul ca orice musulman condamnat la moarte, în captivitate, să facă două rak'at de rugăciune de bunăvoie. În ziua aceea, Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și-a înștiințat tovarășii despre martirizarea lui Khubaib. Mai târziu, când niște necredincioși din Quraiș au aflat că 'Asim fusese martirizat, au trimis niște oameni să aducă o parte însemnată din trupul lui (aceasta din pricină că 'Asim omorâse pe una dintre căpeteniile lor). Însă un roi de viespi, ce semăna cu un nor întunecat, a fost trimis să bântuie peste 'Asim și să-l apere de trimișii lor, astfel încât n-au putut tăia nimic din trupul lui. (Bukhari)

Ibn 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Nu l-am auzit niciodată pe 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) povestind ceva despre care el gândea că ar fi așa și așa; dar s-a dovedit a fi așa după cum gândise el. (Bukhari)