ÎNAPOIEREA LUCRURILOR DATE ÎN

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat următoarele: Semnele după care se poate recunoaște un ipocrit sunt: atunci când vorbește, el minte, când face o promisiune, o încalcă și când i se acordă încredere, trădează încrederea. (Convenit) Într-o altă versiune: Chiar și atunci când postește, se roagă și mărturisește că este musulman.

Hudhaifa ibn al-Yaman (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah ne-a relatat două hadisuri. Am fost martorul uneia (ce s-a transformat în realitate) și sunt în așteptarea celeilalte. El ne-a zis: Loialitatea a pătruns în adâncul inimilor oamenilor. Apoi a fost revelat Coranul și ei au învățat din Coran și din Sunna. Atunci, el (Profetul) ne-a relatat despre pierderea loialității. El a zis: Omul ațipește o clipă și loialitatea este îndepărtată din inima lui, lăsând acolo doar o urmă slabă. El adoarme din nou și loialitatea se îndepărtează de la inima lui, lăsând doar urma unei bășici, ca și când ți-ar fi scăpat un tăciune pe picior și acesta s-a bășicat. Se poate vedea doar o umflătură, dar pe dinăuntru este goală. El (Profetul) a luat de pe jos o pietricică și a rostogolit-o peste picior, zicând: Oamenii fac negustorie între ei, dar cu greu poți să găsești omul care să înapoieze (lucrurile) ce i s-au încredințat spre păstrare. (Și vor fi atât de puțini oameni cinstiți) încât se va spune: Acolo, în cutare și cutare trib, există un om demn de încredere. Și ei vor mai spune despre câte o persoană: Ce prevăzător este acesta, ce înțelept și inteligent este el, în vreme ce în inima lui nu există credință nici cât un bob de muștar. Am trecut printr-o vreme când nici nu-mi păsa cu care dintre voi făceam negoț, deoarece dacă era un musulman, credința lui îl obliga să-și achite datoriile către mine, iar de era un creștin sau un evreu, căpetenia sa îl obliga să-și achite datoriile ce le avea către mine. Dar astăzi nu aș face negoț cu voi, în afară de cutare și cutare. (Convenit)

Hudhaifa și Abu Huraira (Allah să-i aibă în mila Sa!) au relatat că ei au auzit că Trimisul lui Allah va aduna omenirea și credincioșii vor sta în picioare până când Raiul va fi adus aproape de ei. Apoi ei vor merge la Adam și vor zice: "Tată, cere ca Raiul să se deschidă pentru noi", dar el va răspunde: "Ce altceva în afară de păcatul tatălui vostru v-a izgonit din Rai? Nu sunt eu acela care pot să cer asta, mergeți la fiul meu Avraam, prietenul lui Allah (pacea fie asupra lui!)." Dar Avraam (pacea fie asupra lui!) va zice: Eu nu pot să fac asta, căci am fost doar un prieten și cu foarte multă vreme în urmă; dar duceți-vă la Moise (pacea fie asupra lui!) căci lui I-a vorbit Allah. Ei vor merge atunci la Moise (pacea fie asupra lui!), dar el va zice: Nu sunt eu acela ce poate face asta; mergeți la Isus, cuvântul și spiritul lui Allah. Isus (pacea fie asupra lui!) va spune: Nu eu sunt cel ce poate face asta, așa că ei vor merge la Muhammad și el se va ridica și va primi îngăduința. Credința și legăturile de prietenie vor fi trimise să stea de-o parte și de alta a Căii, la dreapta și la stânga, iar primul dintre voi va trece ca fulgerul (Abu Huraira), spunând că a pătruns; voi, pentru care mi-aș da pe tatăl și pe mama mea drept răscumpărare, ce se poate asemăna cu mișcarea fulgerului? și au primit răspunsul: Nu ați văzut cum se duce și vine fulgerul, ca și o clipită din ochi? Apoi, ca și adierea vântului, ca și zborul unei păsări sau fuga oamenilor ale căror fapte îi pun pe fugă, Profetul vostru stă pe Cale și spune, o, Doamne al meu, păzește, păzește, până ce faptele oamenilor vor fi așa slabe încât ei abia se vor putea târî. Pe ambele părți ale Căii vor fi atârnate cârlige de carne cu trei dinți, care la poruncă îi vor apuca pe cei asupra cărora primesc poruncă; unii dintre ei vor fi sfâșiați, dar vor scăpa, însă ceilalți vor fi aruncați în Iad, claie peste grămadă. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Abu Huraira, groapa lui Juhannam (Iadul) se află la o distanță de șaptezeci de ani în adâncime. (Muslim)

Abu Khubaib (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: 'Abdullah ibn Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) s-a pregătit să ia parte la bătălia de la Jamal, m-a chemat la el și eu m-am dus lângă el. El a zis: Fiule, oricine va fi ucis astăzi este un răufăcător căruia i s-a făcut rău. Cred că astăzi voi fi o victimă a asupririi. Sunt foarte îngrijorat de datoriile mele. Crezi că va mai rămâne ceva din averea noastră, după ce vor fi plătite datoriile? Fiule, vindem bunurile noastre și achităm datoriile. Dacă ar mai rămâne ceva după achitarea datoriilor. El a făcut un testament să lase o treime din suma rămasă fiecăruia dintre cei trei fii ai săi (ai lui Zubair). După care mi-a tot explicat că sunt datoriile sale și a zis: Fiule, în cazul în care nu poți plăti vreo parte a datoriilor mele, imploră-L pe Stăpânul meu să-ți dea ajutor. Pe Allah, n-am înțeles ce voia să spună și l-am întrebat: Tată, cine este Stăpânul tău? El a zis: Allah. Și oricând am întâmpinat vreo problemă în a-i achita datoriile, m-am rugat: O, Stăpân al lui Zubair, achită-i datoria; și El a achitat-o. Zubair a fost martirizat. El nu a lăsat nici un ban, dar a lăsat niște pământuri, unul dintre ele în Ghabah, unsprezece case în Medina, două în Basra, una în Kufa și una în Egipt. Pricina pentru care fusese atât de îndatorat a fost că dacă cineva venea la el și îl ruga să țină vreun bun al său în păstrare, Zubair refuza, de teamă că acesta s-ar putea pierde, dar îl considera drept un împrumut. El nu a acceptat niciodată vreo funcție de conducere, ci a luptat împreună cu Trimisul lui Allah și Abu Bakr, 'Umar și 'Utmah (Allah să-i aibă în mila Sa!). Eu am pregătit o listă a datoriilor sale care se ridicau la două milioane două sute de mii. Hakim ibn Hizam a venit la mine și mi-a zis: nepoate, la cât se ridică datoria fratelui meu? Dar eu am ascuns adevărul și am zis: O sută de mii. Hakim a zis: Nu cred că bunurile tale vor fi de ajuns pentru plata datoriilor. Eu am zis: Ce-ai crede tu dacă ți-aș spune că suma este, de fapt, două milioane două sute de mii? El a zis: N-aș crede că nu ai fi în stare să achiți datoriile. Dacă nu ai posibilitatea să achiți datoriile, să-mi ceri ajutor. Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) a cumpărat pământul din Ghabah pentru suma de o sută șaptezeci de mii ('Abdullah l-a vândut cu un milion șase sute de mii și a declarat că oricine avea vreo pretenție asupra lui Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) să-l caute în Ghabah. 'Abdullah ibn Ja'far (Allah să-l aibă în mila Sa!) a venit la el și a zis: Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) îmi datora patru sute de mii, dar, dacă vrei, pot să iert datoria. 'Abdullah (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Nu. Ibn Ja'far a zis: Dacă dorești o amânare, eu pot să amân recuperarea datoriei. 'Abdullah a zis: Nu. Atunci Ibn Ja'far a zis: În cazul acesta, măsoară-mi o parcelă. 'Abdullah a însemnat o parcelă. Astfel, el a vândut pământul și a plătit datoriile tatălui său. Din pământ au mai rămas patru sahmi și jumătate (adică șaisprezecimi). Apoi, el l-a vizitat pe Mu'awiya, la care în acel moment se aflau și 'Amr ibn Osman, Munzir ibn Zubair și Ibn Zum'a (Allah să-i aibă în mila Sa!). Mu'awiya a zis: Ce preț ai pus pe pământul din Ghabah? El a zis: O sută de mii pentru un sahm (o șaisprezecime). Mu'awiya a întrebat: Cât a mai rămas din el? 'Abdullah a zis: Patru sahmi și jumătate. Munzir ibn Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Eu cumpăr un sahm cu o sută de mii. 'Amr ibn Osman (Allah să-l aibă în mila Sa!) a zis: Și eu iau un sahm cu o sută de mii. Ibn Zam'a (Allah să-l aibă în mila Sa!) a spus: Iar eu cumpăr tot un sahm cu o sută de mii. Atunci Mu'awiya (Allah să-l aibă în mila Sa!) a întrebat: Cât a mai rămas acum din pământ? 'Abdullah a zis: Un sahm și jumătate. Mu'awiya a zis: Îl iau eu cu o sută cincizeci de mii. Mai târziu, 'Abdullah ibn Ja'far (Allah să-l aibă în mila Sa!) i-a vândut lui Mu'awiya partea sa, cu șase sute de mii. După ce 'Abdullah ibn Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) s-a eliberat de responsabilitatea achitării datoriilor, moștenitorii lui Zubair (Allah să-l aibă în mila Sa!) I-au zis: Acum împarte moștenirea între noi. El a zis: Voi face acest lucru numai după ce anunț, în patru ocazii succesive, pelerinajul. Cel care are vreo pretenție față de Zubair să vină la noi și o vom achita. După ce a făcut această declarație în patru rânduri, a împărțit ce a rămas între moștenitorii lui Zubair, potrivit testamentului său. Zubair a avut patru neveste. Fiecare a primit câte un milion două sute de mii. Astfel, întreaga avere a lui Zubair s-a ridicat la cincizeci de milioane și două sute de mii. (Bukhari)