Sinceritatea și semnificația intențiilor în toate acțiunile

'Umar ibn al-Khattab (Allah să-l aibă în mila Sa!) relata că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Faptele trebuie călăuzite de intenții și pentru fiecare persoană (este pus deoparte) ceea ce își dorește. Cel a cărui pribegie este de dragul lui Allah și al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru Allah și Trimisul Său), iar cel care pribegește pentru cele lumești, de aceasta va avea parte; și cel ce pribegește de dragul unei femei, se însoară cu ea și astfel pribegia sa este pentru țelul ce-l are în minte. (Convenit)

Umm al mo'minin A'ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah a spus: O armată înaintează spre Ka'ba, dar când va ajunge la câmpie, vor fi toți înghițiți de pământ, de la primul până la ultimul. La care ea a întrebat: O, Trimis al lui Allah! Dar de ce toți? El a răspuns: Toți vor fi îngropați, dar vor fi înviați pentru judecată, potriviți intențiilor lor. (Convenit)

Umm al mo'minin A'ișa (Allah să o aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah a spus: După cucerirea Mekkăi nu va mai fi pribegie, ci numai Jihad (lupta în cauza lui Allah) continuă și cu bună intenție; deci când sunteți chemați la luptă, răspundeți chemării. (Convenit)

Jabir ibn 'Abdullah al-Ansari (Allah să-l aibă în mila Sa!) relata: Îl însoțeam pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o expediție, când el a zis: Sunt niște oameni în Medina, al căror suflet este cu voi oriunde mergeți și prin orice vale treceți. Nu s-au alăturat nouă cu trupul din cauza bolilor ce le au; și o versiune completează: N-au reușit să-și primească plata de răsplată. (Muslim) Versiunea lui Bukhari este: Anas (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat: Ne întorceam cu Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) din campania de la Tabuk, când el a remarcat: Sunt oameni ce au rămas în Medina care au fost alături de noi (ne-au sprijinit) cu sufletul, oriunde am fost și în orice vale am trecut. Ei au rămas în urma noastră căci au avut pricini întemeiate.

Ma'an ibn Yazid ibn Akhnas (Ma'an, tatăl și bunicul său sunt toți Tovarăși ai Profetului) relata: Tatăl meu a pus deoparte câțiva dinari pentru milostenie și i-a dat unei persoane din moschee. Am mers la acea persoană și am adus înapoi tatălui meu dinarii aceia. Și atunci ne-am îndreptat spre Trimisul lui Allah și i-am prezentat problema. El i-a spus tatălui meu: Yazid, ai fost răsplătit pentru ceea ce ai avut în gând, iar mie mi-a zis: Ma'an, ești îndreptățit la ceea ce ai luat. (Bukhari)

Abi Is'haq Sa'd ibn Abi Waqqas (unul dintre cei zece care au primit vestea intrării în Paradis) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a vizitat când am fost lovit de o boală care m-a adus aproape de ușa morții în anul de Hajjat-ul-Wada' (Pelerinajul de Adio). Eu am zis: Trimis al lui Allah, poți vedea prea bine suferința în care mă aflu și eu sunt un om înstărit dar nu am pe nimeni care să mă moștenească în afară de unica mea fiică. Să dau milostenie două treimi din averea mea? El a răspuns negativ. Eu am zis: Să dau milostenie jumătate? El a răspuns negativ, apoi a adăugat: Dă o treime și atât va fi de-ajuns. Să-ți lași moștenitorii în bunăstare este mai bine decât să-i lași în sărăcie, cerșind de la oameni; niciodată să nu faci o cheltuială, căutând prin aceasta plăcerea lui Allah, ci vei fi răsplătit chiar pentru o îmbucătură de hrană pe care o pui în gura nevestei tale. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah, voi supraviețui eu tovarășilor mei? El a spus: Dacă le supraviețuiești, să faci o astfel de faptă prin mijlocirea căreia să împlinești plăcerea lui Allah, dar să-ți îmbunătățești statutul (în religie) și prestigiul; s-ar putea să supraviețuiești, ca oamenii să tragă foloase de pe urma ta, iar ceilalți să sufere din cauza ta. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai adăugat: Allah, încheie pentru Tovarășii mei pribegia lor și nu-i lasă să se întoarcă înfrânți. Sa'd ibn Khaula, este totuși nefericit. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a simțit îndurerat pentru el, căci el murise în Mekka. (Convenit)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah a spus: Allah nu privește la fețele vostre și nici la averea voastră, însă El privește la faptele voastre și în inimile voastre. (Muslim)

Abu Musa al-Aș'ari (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că un om a venit la Trimisul lui Allah și a spus: Un om luptă pentru pradă, altul pentru a câștiga reputația de luptător și altul pentru a-și arăta curajul; care dintre aceștia se află pe calea lui Allah? El a răspuns: Cel care luptă pentru ca, cuvântul lui Allah să fie preamărit, se află pe calea lui Allah (luptă în cauza lui Allah). (Convenit)

Abu Bakra al-Thaqfi (Allah să-l aibă în mila Sa!) relata că Trimisul lui Allah a zis: Când doi musulmani luptă unul împotriva celuilalt cu sabia și unul este ucis, amândoi sunt condamnați să meargă în Iad. Eu i-am zis: Trimis al lui Allah! În ce privește pe cel ce ucide, este de înțeles, dar de ce și celălalt? El (Profetul) a răspuns: Celălalt dorea să-și omoare potrivnicul. (Convenit)

Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Răsplata rugăciunii oferită de o persoană, în adunare, este de douăzeci și cinci de ori mai mare decât cea a rugăciunii oferite în propria casă sau în piață (de unul singur). Și aceasta, din pricina faptului că, atunci când face abluțiunea, și o face perfect, după ce pornește spre moschee cu unicul gând de a face rugăciune, atunci pentru fiecare pas pe care el îl face către moschee, răsplata lui crește cu un grad și păcatul lui este șters de pe răbojul său (de fapte); când el face rugăciune, îngerii imploră încontinuu binecuvântarea și iertarea lui Allah pentru el, atâta vreme cât el rămâne la Musaleia sa. Ei zic: O, Allah! Revarsă binecuvântările Tale asupra lui, fii Milostiv și Blând cu el. (Convenit)

Abdullah ibn 'Abbas ibn Abdul Muttalib (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a transmis de la Domnul Preamărit și Binecuvântat: Adevărat, El a definit binele și răul și a explicat limpede și amănunțit progresia lor. Cel care are intenția să facă o faptă bună, Allah înseamnă pentru el o măsură plină de bine, iar dacă își duce intenția la îndeplinire, Puternicul și Gloriosul Allah îl răsplătește de la zece la șapte sute de ori și chiar mai mult. Cel care este tentat să facă o faptă rea, Allah înscrie în contul său o pedeapsă pe măsură. Și dacă intenționează să-și transpună gândul în faptă, Allah întoarce răul asupra lui. (Convenit)

'Abdullah ibn 'Umar ibn Al-Khattab, relatează că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Trei persoane dintr-o nație ce era înaintea noastră se aflau într-o călătorie, când au fost surprinse de o furtună și s-au adăpostit într-o peșteră. O stâncă a alunecat și a blocat ieșirea din peșteră. Una din cele trei persoane a zis: Amintiți-vă de faptele bune pe care le-ați făcut cu sinceritate pentru Allah. Implorați-l pe Allah să vă elibereze (din această nenorocire) în virtutea unei fapte drepte (El poate îndepărta stânca). La care unul dintre ei a zis: părinții mei erau foarte bătrâni și eu aveam obiceiul să le ofer lapte înainte ca pruncii mei și ceilalți membri ai familiei mele să-și primească porția. Într-o zi, am mers mai departe în căutarea unor copaci verzi și n-am reușit să mă întorc la timp acasă, înainte ca părinții mei să meargă la culcare. După ce am muls ca de obicei și le-am adus laptele, ei erau deja adormiți. N-am vrut să-i deranjez, dar nici n-am vrut să dau copiilor mei să bea lapte înaintea lor (a părinților mei). Copiii mei plângeau de foame la picioarele mele, dar eu am așteptat trezirea lor până la ivirea zorilor. (Această stare de lucruri a durat până dimineața). Când s-au trezit au băut lapte. O, Doamne! Tu știi dacă am procedat astfel ca să fac voia Ta, atunci scapă-ne de nenorocirea ce s-a abătut asupra noastră prin această stâncă. La care, stânca s-a mișcat puțin, dar nu destul ca ei să poată trece. Celălalt a spus: O, Doamne! Eu am avut o verișoară pe care am iubit-o cu dragostea profundă a bărbaților pentru femei. Am încercat să o ademenesc, dar ea a refuzat. După care, într-un an cu foamete, ea s-a apropiat de mine. I-am dat o sută douăzeci de dinari, cu condiția ca ea să mi se dea. Ea a fost de acord, dar când am fost împreună (pentru raport sexual) ea a spus: O, slujitor al lui Allah! Teme-te de Allah și nu rupe sigiliul mișelește. De-atunci încolo m-am ferit de ea, în ciuda faptului că o iubeam înfocat; și i-am îngăduit să păstreze și banii pe care îi dădusem. O, Allah! Tu știi dacă am făcut astfel ca să împlinesc voia Ta, atunci îndepărtează nenorocirea de care suferim. Din nou stânca s-a mutat puțin, dar tot n-au putut ieși afară. Al treilea a zis: Doamne! Eu am tocmit niște muncitori să-mi lucreze și le-am plătit simbrie, dar unul dintre ei a plecat fără să vină și să ia ce i se cuvenea. Eu am investit partea lui în negoț, care a prosperat foarte mult. După multă vreme, el a venit la mine și a zis: O, slujitor al lui Allah! Plătește-mi ce mi se cuvine. Eu am zis: Tot ceea ce vezi este al tău - cămile, vite, capre și sclavi. El a zis: O, slujitor al lui Allah! Nu face glume pe seama mea. Eu l-am asigurat că nu glumeam. Atunci el a luat toate lucrurile și a plecat. Nu a lăsat nimic. Doamne! dacă am procedat astfel încercând să fac voia Ta, atunci scapă-ne de nenorocirea noastră. Stânca a alunecat într-o parte și ei au pășit afară liberi. (Convenit)