Un citat, cu sursa lui.

Pricina acestei întâietăți — iar Allah știe mai bine — este ceea ce le-a fost dat îndeosebi în rațiune, limbă, purtări și fapte. Virtutea se află fie în cunoașterea folositoare, fie în fapta dreaptă. Cunoașterea are un început, care este puterea rațiunii, adică păstrarea în memorie și înțelegerea, și are o împlinire, care este puterea exprimării: limpezimea și elocvența. Apoi a amintit că, în aceste două privințe, ei sunt mai puternici decât ceilalți. A mai spus: fapta se întemeiază pe purtări, adică pe însușirile sădite în suflete, iar însușirile lor sunt mai ascultătoare de bine decât ale celorlalți... Înainte de Islam aveau însă o fire pregătită pentru bine, care nu ajungea la faptă. Nu aveau o cunoaștere pogorâtă din cer, nici o Lege moștenită de la vreun profet și nici nu se îndeletniceau cu unele dintre științele pur raționale, precum medicina, socotirea și altele asemenea. Cunoașterea lor cuprindea ceea ce le îngăduiau înzestrările lor în poezie și cuvântări, ceea ce păstraseră din descendențele și zilele lor istorice și ceea ce le trebuia în viață dintre cunoștințele despre schimbările vremii, stele ori război. Când Allah l-a trimis pe Muḥammad, Allah să-i dăruiască binecuvântare și pace, cu călăuzirea, deasupra căreia El nu a pus și nu pune nimic pe pământ..., ei au primit această călăuzire măreață cu acea fire bună. Astfel, li s-au adunat desăvârșirea înzestrării puse în ei și desăvârșirea a ceea ce Allah a pogorât asupra lor.