Un citat, cu sursa lui.

Cel care dorește să plece în călătorie, dar se află încă în localitatea sa, nu poate scurta până când nu pleacă și nu părăsește partea locuită a localității. Când Profetul ﷺ dorea să plece, nu scurta până când nu ieșea din Medina. Nimănui nu-i este îngăduit să se roage singur, fie că este călător, fie rezident, într-un loc unde există rugăciune în congregație. Dimpotrivă, trebuie să se roage împreună cu oamenii și să împlinească rugăciunea în întregime, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care aude chemarea și nu vine nu are rugăciune, în afară de cel care are o scuză.”^[64] L-au relatat Ibn Mājah, al-Dāraquṭnī și Ibn Ḥibbān și al-Ḥākim, cu un lanț de transmitere care îndeplinește condiția lui Muslim. Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a fost întrebat: „Care este scuza?” El a răspuns: „Teama ori boala.”