Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Scrisoarea unui tată către fiul său: îndemn la rugăciune
ʿAbd al-Razzāq ibn ʿAbd al-Muḥsin al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Scrisoare către fiul meu
Atât de mare era grija primelor generații ale acestei comunități pentru rugăciunea în adunare, încât Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el! — a relatat: „I-am văzut pe ai noștri” — adică pe companionii Profetului ﷺ — „și nu lipsea de la ea” — de la rugăciune — „decât un fățarnic a cărui fățărnicie era cunoscută. Omul era adus sprijinit între alți doi oameni până când era așezat în rând.” Dacă unul dintre ei nu putea merge din pricina bolii sau a bătrâneții, îl luau de brațe și îl ajutau să meargă până când îl așezau în rândul musulmanilor pentru rugăciune. Toate acestea se întâmplau fiindcă inimile lor înțelegeau pe deplin locul și valoarea rugăciunii. Când locul rugăciunii a devenit măreț în inimi, acele trupuri slăbite se puneau în mișcare spre moschei, în pofida marii lor slăbiciuni.