Un citat, cu sursa lui.

„La sfârșitul rugăciunilor obligatorii” înseamnă **înainte de salām**. Acesta este un timp ales, prielnic răspunsului la ruga celui care cere, pentru că în el se adună multe cauze ale răspunsului. Musulmanul este în stare de puritate rituală, se îndreaptă către qiblah, Îl mărește pe Allah, Îl preamărește și Îi recită Cuvântul, apoi face plecăciuni și prosternări, supunându-se și smerindu-se înaintea lui Allah, Domnul lumilor. După aceste fapte mărețe, când se așază pentru tashahhud, începe salutându-L și preamărindu-L pe Allah: „Salutările, rugăciunile și cuvintele bune Îi aparțin lui Allah.” Apoi rostește mărturisirea unicității lui Allah și Îi cere să reverse asupra Profetului ﷺ cele mai depline binecuvântări, prin rugăciunea Ibrāhīmiyyah. Toate aceste acte alese de adorare amintite fac din acest moment unul dintre cele mai importante timpuri în care Allah răspunde rugilor celor care Îi cer în rugăciune. De aceea, în hadithul lui Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, în care Profetul ﷺ l-a învățat tashahhud-ul, la sfârșit se spune: