Un citat, cu sursa lui.

Interdicțiile de căsătorie sunt de patru feluri: Primul: prin rudenia de sânge. Spun: chiar dacă rudenia provine dintr-un raport nelegitim ori a fost negată prin jurămintele liʿān. Sunt cuprinși toți ascendenții și descendenții, precum și ramurile unui ascendent feminin sau ale celui mai apropiat ascendent masculin. Ascendenții mai îndepărtați sunt și ei cuprinși, nu însă toate ramurile lor; de aceea nu există interdicție între descendenții copiilor bunicului și ai bunicii. Al doilea: prin alianță. Prin simplul contract devin interziși ascendenții soțului și ai soției, precum și descendenții soțului. Descendenții soției nu devin interziși decât printr-un raport intim cu o femeie de vârsta la care se poate avea un asemenea raport. Spun: raportul nelegitim și raportul homosexual au în această privință același statut ca celelalte. Al treilea: prin alăptare. Copilului alăptat și descendenților săi le devin interzise, din partea femeii care l-a alăptat și a tatălui prin alăptare, persoanele care devin interzise în celelalte feluri. Șeicul exceptează însă alianța; astfel, mama soției prin alăptare poate fi luată în căsătorie^[10]. Printre femeile interzise se află și cea care a făcut jurămintele liʿān, față de bărbatul cu care le-a făcut. Al patrulea: prin reunire. Este oprită reunirea în căsătorie a două persoane între care ar exista o interdicție de căsătorie din alt motiv decât alianța. Astfel, este permisă reunirea dintre fosta soție a unui bărbat și fiica lui de la altă femeie. Unii dintre înaintași au considerat aceasta neplăcută. Allah știe mai bine. (Ibn Rajab, p. 324.)