Un citat, cu sursa lui.

Dacă o mulțime alcătuită din mai multe elemente este distribuită asupra alteia, iar un indiciu arată că fiecare element al primeia se distribuie asupra elementelor celeilalte ori asupra întregii mulțimi, acel indiciu este urmat. Altfel, mai cunoscută este a doua variantă. Dacă omul vinde un bun supus regulilor ribā în schimbul unuia de același fel, iar unul sau amândouă sunt însoțite de ceva de alt fel, contractul este invalid. De la Aḥmad se transmite și că nu este invalid dacă amândouă sunt astfel însoțite ori dacă bunul singur este mai mult decât cantitatea de același fel însoțită de altceva, fără să fie vorba despre o stratagemă. Distribuirea fiecărui element nu este însă posibilă în contractele care transferă proprietatea, deoarece nu este posibil ca două persoane să dețină un bun, fiecare deținându-l în întregime. Sunt exceptate testamentul prin care bunul este lăsat unuia, apoi altuia: ei împart bunul prin concurența drepturilor, iar dacă testamentul pentru unul devine invalid, celălalt îl primește în întregime. La fel este un waqf pentru o persoană determinată ori o categorie descrisă, generație după generație. Dacă rămâne o singură persoană din prima generație, a doua nu primește nimic. La fel sunt cuvintele: „Copiii mei, apoi copiii lor”. Șeicul a spus: „Fiecărui copil îi trece ceea ce îi revenea tatălui său”^[9]. (Ibn Rajab, p. 247.)