Înapoi la pasaj

Cunoașterea se dă mai departe

Un citat, cu sursa lui.

Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.

Pregătește cardul

Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.

Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.

Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.

Din ediția publicată

Reguli de jurisprudență alese din Ibn Rajab

Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Reguli de jurisprudență

Ceea ce este raportat la ceva nedeterminat se împarte în două categorii: Prima categorie: actul constitutiv. Este de două feluri: Primul fel: contractele. Ele au mai multe tipuri: Primul: schimburi propriu-zise, donații și garanții. Acestea nu sunt valabile când privesc bunuri nedeterminate. Al doilea: schimburi care nu sunt propriu-zise, precum darul de căsătorie. Părerea mai corectă este validitatea. Al treilea: donația legată de moarte. Este valabilă, iar moștenitorii determină bunul, potrivit școlii. La fel sunt contractele de îngăduire a folosirii, de asociere și de încredințare pură. Dacă însă nedeterminarea privește proprietatea, contractul este valabil dacă va duce la cunoașterea bunului. Altfel, potrivit școlii, nu este valabil. Al doilea fel: desființările. Actul este valabil dacă în el predomină extinderea de la sine a efectului, precum eliberarea din sclavie; altfel, nu. A doua categorie: declarația despre un fapt. Dacă privește religia ori cuprinde un drept care nu este afirmat pentru sine împotriva altuia, este primită. Dacă dreptul este afirmat pentru sine, nu este primită, cu excepția chestiunilor în care nedeterminarea este permisă. Completare: numele cu mai multe înțelesuri intră în ceea ce este nedeterminat dacă nu a fost intenționat un anumit înțeles. Dacă a fost intenționat, actul nu este valabil atunci când mărturia este o condiție a lui. (Ibn Rajab, p. 233.)

Continuă lectura în context