Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Reguli de jurisprudență alese din Ibn Rajab
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Reguli de jurisprudență
Cultivarea pământului altuia se împarte în mai multe situații: Prima: are loc fără drept, precum prin uzurpare. Dacă proprietarul găsește cultura înainte de recoltare, o dobândește în schimbul cheltuielilor sau o lasă până la recoltare, cerând arenda obișnuită. După recoltare, are drept la arendă. De la Aḥmad se transmite și că poate dobândi cultura. A doua: cineva seamănă o cultură care nu ajunge la maturitate în durata stabilită. El are statutul celui care uzurpă, dar, potrivit școlii, proprietarul o poate smulge. La fel este dacă însămânțează ceva mai vătămător decât ceea ce fusese stabilit. Potrivit școlii, proprietarul are drept la arenda obișnuită, nu la dobândirea culturii. A treia: însămânțează în temeiul unui contract invalid; proprietarului i se cuvine arenda obișnuită. Șeicul a dedus o părere potrivit căreia acesta poate dobândi cultura, iar cuvintele lui Aḥmad pot fi înțelese astfel. A patra: însămânțează în temeiul unui contract cu cineva despre care crede că are autoritatea necesară, dar se dovedește contrariul — de pildă, pământul aparține altuia. S-a spus că are statutul celui care uzurpă și s-a spus că are statutul celui care a împrumutat bunul spre folosință. A cincea: a însămânțat pământul, apoi proprietatea s-a transferat. Dacă pământul era închiriat, nu apare o nouă arendă prin schimbarea proprietarului. Spun: din momentul cumpărării, arenda îi revine cumpărătorului; altfel, potrivit școlii, de asemenea nu se datorează arendă. A șasea: șuvoiul a dus semințele lui pe pământul altuia. Părerea mai cunoscută este că situația are statutul celei de-a șaptea. A șaptea: cultura celui care a primit pământul cu împrumut spre folosință; ea este lăsată până la recoltare în schimbul arendei obișnuite. (Ibn Rajab, p. 152.)