Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Realitatea sufismului și poziția sufiților față de temeliile adorării și religiei
Ṣāliḥ ibn Fawzān ibn ʿAbd Allāh al-Fawzān
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Poziția sufiților față de adorare și religie
وإنما أُحدث هذا بعد ذلك في أواخر المائة الثانية، فلما رآه الأئمة أنكروه، فقال: الشافعي رضي الله عنه: خَلَّفتُ ببغداد شيئًا أحدثته الزنادقة يسمونه "التغبير"، يصدون به الناس عن القرآن، وقال يزيد بن هارون: ما يغبر إلا فاسق، ومتى كان التغبير؟ وسئل الإمام أحمد فقال: أكرهه هو محدث، قيل: أتجلس معهم؟ قال، لا، وكذلك سائر أئمة الدين كرهوه، وأكابر الشيوخ الصالحين لم يحضروه، فلم يحضره إبراهيم بن أدهم ولا الفضيل بن عياض ولا معروف الكرخي ولا أبو سليمان الداراني ولا أحمد بن أبي الحواري والسري السقطي وأمثالهم، والذين حضروه من الشيوخ المحمودين تركوه في آخر أمرهم، وأعيان المشايخ عابوا أهله، كما فعل ذلك عبد القادر والشيخ أبو البيان وغيرهما من المشايخ، وما ذكره الشافعي -يرحمه الله- من أنه من إحداث الزنادقة، كلام إمام خبير بأصول الإسلام، فإن هذا السماع لم يرغِّبْ فيه ويدعُ إليه في الأصل إلا من هو متهم بالزندقة، كابن الراوندي والفارابي وابن سينا وأمثالهم
Aceasta a fost introdusă mai târziu, către sfârșitul celui de-al doilea secol. Când imamii au văzut-o, au condamnat-o. Al-Șāfiʿī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Am lăsat în Bagdad un lucru introdus de eretici, numit taġbīr, prin care îi abat pe oameni de la Coran.” Yazīd ibn Hārūn a spus: „Numai un nelegiuit practică taġbīr. De când există taġbīr?” Imamul Aḥmad a fost întrebat și a răspuns: „Îl urăsc; este o născocire.” A fost întrebat: „Stai alături de ei?” A răspuns: „Nu.” La fel l-au urât ceilalți imami ai religiei. Șeicii drepți de seamă nu au luat parte la el: nici Ibrāhīm ibn Adham, nici al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ, nici Maʿrūf al-Karkhī, nici Abū Sulaymān al-Dārānī, nici Aḥmad ibn Abī al-Ḥawārī, al-Sarī al-Saqaṭī sau alții asemenea lor. Șeicii vrednici de laudă care luaseră parte l-au părăsit către sfârșitul vieții. Cei mai de seamă șeici i-au mustrat pe adepții lui, precum ʿAbd al-Qādir, șeicul Abū al-Bayān și alții. Cuvintele lui al-Șāfiʿī, Allah să aibă milă de el, că această practică este o născocire a ereticilor sunt cuvintele unui imam care cunoaște temeliile islamului. Într-adevăr, la început nu au încurajat și nu au chemat la această ascultare decât oameni învinuiți de erezie, precum Ibn al-Rāwandī, al-Fārābī, Ibn Sīnā și alții asemenea lor.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā, 11/569–574.