Un citat, cu sursa lui.

Când Allah le deschide robilor Săi poarta rugii, le deschide porțile milei și le dă ceea ce cer: „Domnul vostru a spus: «Chemați-Mă și vă voi răspunde!»” [Ghāfir 40:60]. Ruga unui frate pentru fratele său, în lipsa lui, este primită. Câte rugi nu au rostit credincioșii de-a lungul istoriei și al zilelor lor pentru nobilii companioni! Și cât de măreață este mulțumirea pe care au dobândit-o! Când musulmanul vorbește despre companioni, rangul lor și mulțumirea lui Allah față de ei, cuvintele sale trebuie să fie însoțite de străduința de a le urma pilda. Altfel, simpla cercetare a istoriei și citirea biografiilor lor nu îi aduc folosul urmărit. Folosul se împlinește atunci când îi ia drept model, le citește istoria măreață și viața nobilă pentru a-i urma în faptă și a dobândi mulțumirea Sa. Domnul nostru statornicește acest înțeles prin cuvintele: „Cei dintâi dintre emigranți și ajutoare, precum și cei care i-au urmat cu bine: Allah este mulțumit de ei și ei sunt mulțumiți de El” [al-Tawbah 9:100]. Astfel, El i-a cuprins în mulțumirea Sa și pe cei care îi urmează cu bine pe companioni. Partea robului din mulțumirea lui Allah este pe măsura urmării celor despre care Allah a vestit în numeroase locuri ale Cărții Sale că este mulțumit.