Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Meritul cunoașterii înaintașilor față de cunoașterea celor de mai târziu
Ibn Rajab al-Hanbali
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Meritul cunoașterii înaintașilor
Tot astfel, cercetarea excesivă a genealogiilor este un lucru de care nu este nevoie. Mai înainte am amintit interdicția transmisă de la ‘Umar și de la alții, deși unii companioni și urmași ai lor le cunoșteau și se preocupau de ele. La fel, adâncirea excesivă în limba arabă, în lexic și în gramatică, distrage de la cunoașterea mai importantă; oprirea la ea îl lipsește pe om de cunoaștere folositoare. Al-Qasim ibn Mukhaymira dezaproba știința gramaticii și spunea: «Începutul ei este preocupare care te absoarbe, iar sfârșitul ei este trufie.» Se referea la adâncirea excesivă în ea. De aceea, Ahmad dezaproba cercetarea exagerată a limbii și a cuvintelor ei rare. L-a mustrat pe Abu ‘Ubayda pentru aceasta și a spus: «Îl abate de la ceea ce este mai important.» De aceea se spune că limba arabă este pentru vorbire ca sarea pentru mâncare: se ia din ea cât îndreaptă vorbirea, așa cum se ia din sare cât îmbunătățește mâncarea; surplusul o strică.