Un citat, cu sursa lui.

„În ce Coran s-a găsit că rugăciunea de la amiază are patru unități, că rugăciunea de la apus are trei unități, că înclinarea se face într-un anumit fel, la fel prosternarea, recitarea în timpul rugăciunii și salutul de încheiere? Unde sunt explicate lucrurile de care trebuie să te ferești în timpul postului, modul de calculare a zakāt-ului pentru aur, argint, oi, cămile și vite, numărul de animale de la care se datorează zakāt-ul și cantitatea ce trebuie dată? Unde sunt explicate rânduielile pelerinajului: timpul staționării la ʿArafah, felul rugăciunii de acolo și de la Muzdalifah, aruncarea pietricelelor, intrarea în starea de iḥrām și cele de care trebuie să te ferești în această stare? Unde sunt explicate tăierea mâinii hoțului, alăptarea care creează interdicții de căsătorie, alimentele oprite, modul sacrificării animalelor și al jertfelor, pedepsele prevăzute de Legea religioasă, felul în care se produce divorțul, hotărârile privind vânzările, camăta, judecățile și litigiile, jurămintele, bunurile constituite ca fundații pioase, donația cu o condiție legată de durata vieții (ʿumrā), milosteniile și celelalte ramuri ale jurisprudenței? În Coran sunt doar enunțuri generale. Dacă am fi lăsați numai cu ele, nu am ști cum să le punem în practică. În toate acestea trebuie să ne întoarcem la ceea ce s-a transmis de la Profet ﷺ. Tot astfel, consensul privește numai un număr mic de chestiuni… Așadar, este neapărat necesar să ne întoarcem la hadith. Dacă un om ar spune: «Nu luăm decât ceea ce găsim în Coran», el ar fi necredincios, potrivit consensului comunității”. Aici se încheie citatul.