Un citat, cu sursa lui.

[3] Șeicul Islamului Ibn Taymiyya a spus în al-Īmān al-awsaṭ, p. 556, ediție îngrijită de dr. ʿAlī Bakhīt al-Zahrānī: „Este imposibil ca un om să fie credincios, cu o credință statornică în inima sa că Allah i-a impus rugăciunea, zakāt, postul și pelerinajul, iar el să trăiască întreaga viață fără să se prosterneze măcar o dată înaintea lui Allah, fără să postească vreo zi din Ramadan, fără să plătească zakāt pentru Allah și fără să facă pelerinajul la Casa Sa. Aceasta este cu neputință. Un asemenea lucru nu poate proveni decât din fățărnicia inimii și necredință ascunsă, nu împreună cu o credință corectă.” La p. 577 a spus: „S-a arătat că religia cuprinde în mod necesar vorbă și faptă și că este imposibil ca un om să creadă în Allah și în Trimisul Său, în inima sa ori cu inima și cu limba, dar să nu împlinească nicio obligație văzută: nici rugăciune, nici zakāt, nici post și nici altă obligație. Dacă ar împlini obligații nu pentru că Allah le-a impus — precum cineva care înapoiază ceea ce i s-a încredințat, spune adevărul sau judecă și împarte cu dreptate, fără credință în Allah și în Trimisul Său —, aceasta nu l-ar scoate din necredință. Asociaționiștii și oamenii Cărții recunosc caracterul obligatoriu al acestor lucruri. Omul nu poate fi credincios în Allah și în Trimisul Său Muḥammad, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, fără nimic dintre obligațiile a căror impunere îi este proprie lui Muḥammad, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea.”