Un citat, cu sursa lui.

Relatarea are o împrejurare. ʿAbd Allāh ibn Busr, Allah să fie mulțumit de el, transmițătorul hadithului, a spus că un om a venit la Profetul ﷺ și i-a zis: „O, Trimis al lui Allah, rânduielile Islamului au ajuns multe pentru mine. Spune-mi ceva de care să mă țin!” În altă formulare: „Rânduielile Islamului au ajuns multe pentru noi; o cale cuprinzătoare de care să ne ținem?” Așa a cerut: rânduielile sunt multe și dorește o cale a binelui care să le cuprindă, de care să se țină. Profetul ﷺ i-a spus: „Limba ta să rămână mereu umedă de pomenirea lui Allah.” Omul căuta o cale cuprinzătoare a binelui, iar sfătuitorul demn de încredere ﷺ l-a îndreptat către pomenirea lui Allah. Cititorule, cugetă la această îndrumare! Omul vedea că rânduielile Islamului sunt numeroase și felurite și dorea ceva cuprinzător de care să se țină și prin care să dobândească fericirea și binele acestei lumi și al Vieții de Apoi. Profetul ﷺ l-a îndreptat spre una dintre cele mai ușor de împlinit fapte, care aduce răsplăți mărețe și binefaceri numeroase, cum nu aduc altele. Învățații spun că pomenirea, oricât de multă și felurită ar fi, rămâne una dintre cele mai ușoare fapte. Nu cere un efort mare: mișcarea limbii în pomenirea Celui Milostiv nu îl împovărează și nu îl istovește pe om. Dimpotrivă, îi aduce liniște, odihnă, pacea inimii și pricinile fericirii.