Un citat, cu sursa lui.

„Această cerere de iertare cuprinde recunoașterea de către rob a domniei lui Allah, a dreptului Său la adorare și a unicității Sale, precum și recunoașterea faptului că El este Creatorul său și îl cunoaște. El l-a adus la existență într-un fel care presupune neputința lui de a împlini dreptul ce I se cuvine și lipsurile lui în aceasta. Cuprinde și recunoașterea faptului că este robul Său, a cărui frunte se află în mâna Lui și care este în puterea Lui: nu are scăpare de El și nici alt ocrotitor în afara Lui. Apoi cuprinde angajamentul de a intra sub legământul Său, adică porunca și interdicția pe care i le-a încredințat prin Trimisul Său. Aceasta se face după puterea mea, nu pe măsura împlinirii dreptului Tău, fiindcă oamenilor nu le stă în putință aceasta; este doar strădania celui cu puține puteri și măsura capacității sale. Totodată, cred în făgăduința Ta: răsplata făgăduită celor care Te ascultă și pedeapsa făgăduită celor care nu Te ascultă. Stăruiesc, așadar, în legământul Tău, crezând în făgăduința Ta. Apoi mă grăbesc să caut ocrotire și adăpost la Tine de răul neîmplinirii de către mine a poruncilor și interdicțiilor Tale. Dacă nu mă ocrotești de răul lui, pieirea mă va împresura, fiindcă nesocotirea dreptului Tău este pricină de pieire. Îți recunosc și Îți mărturisesc binefacerea asupra mea și îmi recunosc, îmi mărturisesc și îmi asum păcatul. De la Tine vin binefacerea, bunătatea și harul; de la mine vin păcatul și fapta rea. Îți cer, așadar, să mă ierți ștergându-mi păcatul și să mă scapi de răul lui, căci nimeni nu iartă păcatele în afara Ta. De aceea această rugă este cea mai aleasă cerere de iertare: ea cuprinde slujirea curată a lui Allah.”^[25]