Un citat, cu sursa lui.

الثامن عشر: أن يعلم أن تفريغ المحل شرط لنزول غيث الرحمة، وتنقيته من الدغل شرط لكمال الزرع، فمتى لم يفرغ المحل لم يصادف غيث الرحمة محلا فارغا قابلا ينزل فيه، وإن فرغه حتى أصابه غيث الرحمة لكنه لم ينقه من الدغل لم يكن الزرع زرعا كاملا، بل ربما غلب الدغل على الزرع، وكان الحكم له، وهذا كالذي يصلح أرضه ويهيئها لقبول الزرع، ويودع فيها البذر، وينتظر نزول الغيث؛ فإذا طهر العبد قلبه وفرغه من إرادات السوء وخواطره، وبذر فيه بذر الذكر والفكر والمحبة والإخلاص، وعرضه لمهاب رياح الرحمة، وانتظر نزول غيث الرحمة في أوانه، كان جديرا بحصول المغل، وكما يقوى الرجاء لنزول الغيث في وقته كذلك يقوى الرجاء لإصابة نفحات الرحمن في الأوقات الفاضلة والأحوال الشريفة، ولا سيما إذا اجتمعت الهمم، وتساعدت القلوب، وعظم الجمع، كجمع عرفة وجمع الاستسقاء وجمع أهل الجمعة؛ فإن اجتماع الهمم والأنفاس أسباب نصبها الله تعالى مقتضية لحصول الخير ونزول الرحمة، كما نصب سائر الأسباب مفضية إلى مسبباتها، بل هذه الأسباب في حصول الرحمة أقوى من الأسباب الحسية في حصول مسبباتها، ولكن العبد لجهله يغلب عليه الشاهد على الغائب، والحس على العقل، ولظلمه يؤثر ما يحكم به هذا ويقتضيه على ما يحكم به الآخر ويقتضيه، ولو فرغ العبد المحل وهيأه وأصلحه لرأى العجائب؛ فإن فضل الله لا يرده إلا المانع الذي في العبد، فلو أزال ذلك المانع لسارع إليه الفضل من كل صوب؛ فتمثل حال نهر عظيم يسقي كل أرض يمر عليها، فحصل بينه وبين بعض الأرض المعطشة المجدبة سكر وسد كثيف، فصاحبها يشكو الجدب والنهر إلى جانب أرضه!

„Al optsprezecelea: să știe că golirea locului este o condiție pentru coborârea ploii îndurării, iar curățirea lui de buruieni este o condiție pentru deplinătatea recoltei. Când locul nu este golit, ploaia îndurării nu găsește un loc liber și primitor în care să coboare. Dacă îl golește și ploaia îndurării îl atinge, dar nu-l curăță de buruieni, recolta nu va fi deplină; poate chiar buruienile vor năpădi semănătura și vor pune stăpânire pe ea. Este asemenea celui care își îndreaptă pământul, îl pregătește pentru semănat, pune sămânța în el și așteaptă ploaia. Când robul își curăță inima, o golește de voințele și gândurile rele, seamănă în ea semințele pomenirii, cugetării, iubirii și sincerității, o înfățișează adierilor îndurării și așteaptă ploaia îndurării la vremea ei, este vrednic să dobândească rod. Așa cum nădejdea în ploaie se întărește la vremea ei, tot astfel nădejdea de a dobândi revărsările Celui Milostiv se întărește în vremurile virtuoase și în stările nobile, mai ales când năzuințele se adună, inimile se ajută unele pe altele și mulțimea este mare, precum la adunarea de pe ʿArafah, la rugăciunea pentru ploaie și la rugăciunea de vineri. Adunarea năzuințelor și a sufletelor sunt mijloace pe care Allah Preaînaltul le-a rânduit să aducă binele și coborârea îndurării, așa cum a rânduit celelalte mijloace să ducă la urmările lor. Ba aceste mijloace sunt mai puternice în dobândirea îndurării decât mijloacele simțite în dobândirea urmărilor lor. Dar, din neștiința sa, robul lasă ceea ce vede să predomine asupra celor nevăzute și simțurile asupra rațiunii; iar din nedreptatea sa preferă judecata și cerința unora în locul judecății și cerinței celeilalte. Dacă robul ar goli locul, l-ar pregăti și l-ar îndrepta, ar vedea minuni. Favoarea lui Allah nu este oprită decât de piedica aflată în rob. Dacă ar îndepărta acea piedică, favoarea s-ar grăbi spre el din toate părțile. Închipuie-ți un râu mare care udă fiecare pământ pe lângă care trece; între el și o bucată de pământ însetat și sterp s-au ridicat un stăvilar și un dig gros. Stăpânul ei se plânge de secetă, în timp ce râul curge alături de pământul său!”

Ibn al-Qayyim, ʿUddat aṣ-ṣābirīn wa-dhakhīrat ash-shākirīn.