Un citat, cu sursa lui.

„Man, «cel care», se află în cazul nominativ, având funcția de subiect al propoziției nominale. Vorbirea deșartă înseamnă cântarea, potrivit lui Ibn Masʿūd, Ibn ʿAbbās și altora.” Apoi a explicat pe larg acest verset și a spus: „A doua chestiune: este vorba despre cântarea obișnuită a celor cunoscuți pentru ea, care tulbură sufletele și le îndeamnă la patimă, la dragoste pătimașă și la desfrânare, punând în mișcare ceea ce era liniștit și trezind ceea ce era ascuns. Dacă acest fel de cântare cuprinde poezii în care sunt evocate femeile și descrisă frumusețea lor ori sunt amintite vinul și lucrurile interzise, nu există dezacord asupra interzicerii sale. Aceasta este divertismentul și cântarea mustrate prin consens. În schimb, din ceea ce nu cuprinde asemenea lucruri este permis puțin, în momentele de bucurie, precum nunțile și sărbătorile, ori pentru a însufleți munca grea: așa s-a întâmplat la săparea șanțului și în cântările de mânat cămilele ale lui Anjasha și Salama ibn al-Akwaʿ. Cât privește ceea ce au introdus sufiții astăzi, anume ascultarea neîncetată a cântărilor însoțite de instrumentele care stârnesc desfătarea, precum fluierele, ṭār-ul, instrumentele muzicale și corzile, aceasta este interzisă.”