Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Bunătatea și legăturile de rudenie
ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Bunătatea și legăturile de rudenie
Ai, așadar, datoria să înveți și să dobândești înțelegerea religiei, dacă aceasta îți este cu putință în școli islamice bune și sigure. Dacă mama insistă, aceasta îți impune să arăți și mai multă grijă și râvnă pentru înțelegerea religiei. Ascultarea părinților îți sporește binele și folosul, atât acum, cât și în Viața de Apoi; de aceea, nu se cuvine să nu o asculți în această privință. Excepția este situația în care școala este mixtă ori cuprinde alte lucruri care îți vatămă religia. În asemenea împrejurări, ai datoria să renunți la studii, chiar dacă mama sau tatăl nu sunt de acord, fiindcă Trimisul ﷺ a spus: „Ascultarea este numai în ceea ce este bine.”[48] El ﷺ a mai spus: „Nu există ascultare față de o făptură în neascultarea față de Creator.”[49]
[48] Relatat de al-Bukhārī, Cartea cârmuirii, capitolul despre ascultarea și supunerea față de conducător câtă vreme nu este vorba de un păcat (7145), și Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre obligația ascultării conducătorilor în afara păcatului (1840).
[49] Relatat cu un înțeles asemănător de al-Bukhārī, Cartea relatărilor transmise de o singură persoană, capitolul despre acceptarea unei asemenea relatări (7257), și Muslim, Cartea conducerii, capitolul despre obligația ascultării conducătorilor în afara păcatului (1840). Formularea redată aparține lui Ibn Abī Shaybah, al-Muṣannaf, 6/545, și al-Ṭabarānī, al-Awsaṭ, 4/182.